Vecinii nostri, modelele noastre

Calificarea naționalei de fotbal a Ungariei la Campionatul European din 2021 ne-a făcut să privim cu interes la ceea ce se întâmplă în sportul din țara vecină. Reacțiile noastre au fost, ca de obicei, exagerate și mai deloc atente la detalii. Exagerările și articolele pătimașe ale unor jurnaliști experimentați au indus câteva idei eronate despre sportul din țara vecină.

Enumeram câteva dintre aceste idei lansate în spațiul public în ultimele zile:

1. Ungurii au reușit să se califice pentru a doua oară la rând la Campionatul European de Fotbal. Uimitor, incredibil, unic – acestea au fost calificativele folosite de unii comentatori autohtoni.

Da, este bine pentru maghiari că au reușit să se califice la această competiție. Două prezențe la rând la CE nu este o performanță de ignorat pentru o echipă care nu s-a mai calificat de decenii bune la o competiție serioasă. Ne bucurăm sincer pentru jucătorii maghiari și suporterii lor. Totuși, ditirambii folosiți de unii influenceri din zona comentariului sportiv nu au fundament. Cum s-au calificat ungurii? Cu mare noroc, trebuie precizat. Au învins, pe final de meci, o echipă islandeză care-și trăiește ultimele clipe de glorie. Islandezii ne bătuseră pe noi, cu 2-1, după un meci în care jucătorii noștri nu au știut să iasă la offside cum trebuie, demonstrând pentru a nu știu câta oară în ultimii ani că nu mai știu să se apere. Când și-au amintit că apărarea solidă este fundamentul unui joc bun, cum s-a întâmplat în campania pentru CE din 2016, au reușit să se califice.

Înainte de a se întâlni cu islandezii, fotbaliștii maghiari terminaseră pe locul 4 grupa de calificare, în urma Croației, Țării Galilor și Slovaciei. Tot pe locul 4 am terminat și noi, dar în urma Spaniei, Suediei și Norvegiei. Înainte de a învinge Islanda, Ungaria eliminase o echipă a Bulgariei extrem de confuză.

Pentru unguri, calificarea constituie a patra prezență la CE. Echipa noastră a fost prezentă la 5 ediții. Maghiarii nu s-au mai calificat la un Mondial din 1986, noi nu am mai făcut-o din 1998.

2. Sportul maghiar culege, în aceste zile, roadele investițiilor făcute de guvernarea de dreapta a lui Viktor Orban.

Guvernul maghiar condus de Viktor Orban a investit bani serioși în sport. Este cât se poate de adevărat. Stadioane noi, săli de sport și bazine au apărut în ultimii ani pe teritoriul Ungariei. Și investește bani și în infrastructura sportivă din comunitățile maghiare din țările vecine. Vom vedea care vor fi rezultatele peste câțiva ani, când este posibil ca unii sportivi născuți și crescuți în aceste comunități s-ar putea să aleagă să reprezinte Ungaria. Investițiile de la Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe și Topola (Serbia) sunt cele mai cunoscute, dar nu sunt singurele.

Ce am făcut noi? Am investit și noi bani buni în contrucția de stadioane. Rezultatele se văd la Ploiești, Craiova, Cluj, Târgu Jiu, Arad, București (3 stadioane noi și unul recondiționat) și în localități mai mici. Stăm mai prost la capitolul săli de sport competitive, bazine de înot și patinoare. Terminăm greu șantierele începute, împinși de la spate. Costurile lucrărilor sunt umflate, după unii experți. Există multă delăsare și multe proiecte întârziate din cauza administrațiilor locale care, la momentul lansării unui proiect, nu se gândesc bine dacă au capacitatea de a întreține o bază sportivă. Cazul de manual este cel al mult așteptatului Complex Olimpic de Natație de la Otopeni, nefinalizat după mai bine de 10 ani de la începerea lucrărilor.

De unde vine atunci percepția că statul maghiar a făcut mai multe pentru sport decât autoritățile noastre? Răspunsul nu este atât de simplu de dat, fiind nevoie de extinderea analizei dincolo de datele unei campanii de calificare la un Campionat European de Fotbal.

Statul maghiar direcționează, tradițional, mult mai mulți bani din bugetul public pentru sport și activități recreative decât statul român. Ungaria este țara europeană care alocă cel mai mare procent din PIB sportului și activităților recreative – 2.5% (în 2017), 2,2% (2018). Așa se întâmplă de mai mulți ani, de când autoritățile maghiare și-au stabilit drept obiectiv organizarea unei ediții a Jocurilor Olimpice de vară.

Interesul pentru sportul de performanță și sportul de masă al vecinilor noștri este mai vechi. În 2007, autoritățile maghiare au elaborat și adoptat Strategia Națională pentru Sport, documentul de politică publică care a trasat obiectivele de dezvoltare pentru perioada următoare (15 ani). Obiectivul principal al Strategiei a fost să garanteze continuitatea dezvoltării sportului, indiferent de inerentele schimbări din viața politică și de fluctuațiile din economie. Strategia pune accentul, în egală măsură, pe sportul de performanță și sportul de masă, considerând că sportul de masă este fundamental pentru asigurarea resursei sportului de peerformanță.

Pentru a împiedica risipa de oameni și de energii, autoritățile maghiare au gândit măsuri dedicate copiilor și tinerilor din medii defavorizate, încercând să-i integreze social prin intermediul sportului. Astfel, în urma măsurilor adoptate de autorități, peste 300 de școli din zone considerate sărace au fost implicate într-un proiect pilot dedicat creării de de comunități de sprijin prin intermediul activității fizice și sportului.

Istoric vorbind, performanțele sportului olimpic maghiar sunt peste realizările noastre. Raportul medaliilor olimpice este 498/307 în favoarea sportivilor din țara vecină. Dacă analizezi mai îndeaproape reușitele maghiare, descoperi că maghiarii sunt buni nu doar în sporturile individuale, ci și în sporturile care presupun activitatea în echipă. Astfel, dintre cele 176 de medalii olimpice de aur obținute de maghiari, 41 de medalii au fost medalii de echipă. Echipa de polo masculin este cea mai performantă din istoria olimpică a acestui sport, fiind câștigătoare a medaliei de aur de 9 ori.

La ultima ediție a JO, cea de la Rio, maghiarii au obținut 15 medalii, dintre care 8 de aur, în timp ce sportivii noștri au câștigat doar 4, dintre care doar una de aur. Nu trebuie să uităm populațiile celor două țări, pentru a înțelege mai bine unde ne situăm.

3. Dominik Szoboszlai este un geniu al fotbalului, un copil – minune. Valoarea lui este de 5 ori mai mare decât a oricăruia dintre vârfurile generației tinere de la noi.

Vârfurile generației tinere de la noi sunt Dennis Man, Florinel Coman, Ianis Hagi și Valentin Mihăilă. Dintre cei 4, doar Ianis Hagi a apucat să joace în fotbalul occidental, dar fără mare succes până acum. Mihăilă nu a apucat să debuteze pentru Parma Calcio, unde s-a transferat în urmă cu câteva luni. Man și Coman sunt liderii FCSB, echipă ce pare că și-a găsit ritmul în acest sezon. Vor fi, cel mai probabil, următoarele transferuri importante din fotbalul nostru.

Cifrele lui Szoboszlai sunt foarte bune, dar în niciun caz ieșite din comun. Dominik este un jucător promițător, dar nu o certitudine. Rămâne să dovedească la o echipă cu adevărat mare și într-un campionat puternic că este un jucător peste medie. Până atunci, îl privesc drept un jucător la fel de promițător ca Balázs Dzsudzsák înainte de transferul la PSV Eindhoven, în 2008.

4. Ei au reușit să se ridice, având un plan, noi nu vom reuși să facem asta vreodată. Suntem de râsul curcilor. Praful se alege de sportul nostru.

Maghiarii, spre lauda lor, au avut întotdeauna un plan și interes pentru sportul lor. Nu au un plan creionat în urmă cu 2-3 ani, ci cu decenii în urmă. Doamnele și domnii care conduc Guvernul de la Budapesta au știut că sportul este un indicator al nivelului de dezvoltare a unei națiuni. Dacă dorești ca poporul pe care îl conduci să fie sănătos, nu discuți la infinit despre reducerea numărului de ore de sport din programa școlară. Nu cedezi șantajului promovat zgomotos de tot felul de reformatori din domeniul educației. Dovezile interesului politicienilor maghiari pentru sport se văd în numărul de medalii olimpice și mondiale obținute de loturile maghiare la competițiile care contează cu adevărat. Dacă maghiarii au fost buni la sport, asta nu înseamnă că au ignorat educația, cum ar fi tentați unii să creadă. De exemplu, într-un clasament all time al performanțelor obținute la Olimpiadele Internaționale de Matematică, Ungaria ocupă locul 4, chiar înaintea României, care se situează pe locul 5.

Convingerea adânc înrădăcinată în mentalul colectiv, cea care spune că Ungaria este rivalul nostru istoric, ar trebui depășită. Statul maghiar, în multe privințe, este un model de urmat. Respectul pentru educație și sport și grija pentru memoria comunității pe care le dovedesc maghiarii ar trebui să ne inspire. Tradiția vigilenței anxioase față de vecini ar trebui să se transforme în una a schimbului reciproc avantajos. Nu trebuie să moară capra vecinului, pentru fericirea mea, ci trebuie să văd cum a reușit vecinul să-și îngrijească capra atât de bine. Ar fi un mare pas înainte.

Daniel Rucareanu

Editor RFH Sports&Management