
Mariel Koerhuis, General Manager Johan Cruyff Institute: It is very important that institutions and entities are aware of the value of education for the present and future of our young people
8 noiembrie 2020
Vecinii nostri, modelele noastre
19 noiembrie 2020Viorel Grigoroiu: Sportul romanesc are o singura sansa ca sa isi revina – Statul sa se implice, sub diverse forme

Lumea îl cunoaște din postura de comentator sportiv. Cei tineri îl știu de la GSP Tv și Digisport Tv, iar cei mai în vârstă își amintesc că a lucrat și la Radio România Actualități, fiind membru al echipei care realiza cea mai cunoscută emisiune sportivă radiofonică, Fotbal minut cu minut.
Mulți jurnaliști sportivi au făcut sport înainte de a se apuca de comentariul sportiv. Am citit undeva că jurnaliștii sportivi sunt acei oameni care nu și-au putut consuma pasiunea pe terenul de joc. Generațiile de acum văd fotbalul, în primul rând, la televizor și pe calculator. La noi, prezența publicului pe stadioanele de fotbal este mult scăzută, în comparație cu ce se întâmplă în alte țări. Doar la unele meciuri de tradiție se mai înghesuie lumea, dar nici la aceste partide interesul nu mai este ca în trecut. Încercăm să aflăm mai multe despre sportul din zilele noastre, despre depresiile pe care ni le provoacă fotbalul autohton, de la Viorel Grigoroiu, unul dintre realizatorii de marcă ai canalului Digisport.
Care este prima amintire legată de sport pe care o ai? Când ai descoperit sportul?
Prima amintire profunda legata de sport e de acum 34 ani: in mai ‘86 toata familia era stransa in fata unui “Orion” alb-negru, pe lampi si urmaream finala CCE: Steaua-Barcelona! Asa, in mare, fotbalul l-am descoperit in primii 4-5 ani de viata, cand tata venea uneori special de la Bucuresti ca sa joace in echipa satului natal: “Zorile Buciumeni”. Evident ca eu nu puteam lipsi de pe margine.
Când ai văzut primul meci de fotbal pe viu (din tribună)? Cine te-a dus la acel meci?
Primul meci adevarat vazut din tribune a fost Steaua – Galatasaray, semifinalele CCE, din 1989. Tata, mare pasionat de sport, cum reiese si de mai sus, a vrut cumva sa vedem si pe viu parte din echipa care ne tinuse in fata televizorului in ‘86. Este inutil sa mai descriu experienta traita. Fabuloasa. Acela a fost primul meci mare vazut live, dar eu deja aveam la activ niste meciuri ale Cimentului Fieni, vazute din tribune, in divizia C, echipa aflata aproape de resedinta bunicilor
Ai jucat fotbal într-un cadru organizat? Ai practicat și vreun alt sport?
Fotbal am jucat intai in spatele blocului, apoi am trecut la Steaua (am plecat dupa ce m-a ametit Aliuta de nu mai stiam de mine, la un amical 🙂 ), am bifat apoi niste sute de meciuri pe la alte echipe de juniori, iar cariera de senior e insignifianta insa si din motive obiective. Raman insa cu satisfactia ca intr-un cantonament din Italia am facut parte dintr-un lot care numara vreo 7-8 jucatori, fosti in Serie A, cel mai cunoscut fiind Ivano Bonetti.
În urmă cu 40-50 de ani sportul nu era un domeniu atât de complex ca in aceste zile, nu existau atâtea transmisiuni sportive, nu se vehiculau sume atât de mari pentru transferul și plata drepturilor salariale ale unui jucător. Nu existau emisiuni de analiză și de dezbatere a unei partide. A fi jurnalist/ comentator de sport era o meserie onorabilă, dar nu una cu statut special, cum pare a fi astăzi.
Cum ai ajuns la Radio? Cum de ai ales să faci jurnalism sportiv?
La radio m-a dus de mana Paul Grigoriu (nicio legatura de rudenie) pe care tata l-a rugat sa-mi dea ceva de facut ca sa nu mai pierd timpul dupa absolvirea facultatii. Recunosc, nu m-a intersat sa incerc experienta de profesor de educatie fizica si sport, specialitatea mea, practic. Revenind la Paul, el deja era un nume urias in radio, insa cand m-a dus la seful de la sport, Coca Cosma Teoharie, i-a spus doar atat: “daca nu e nimic de capul lui, trimite-l acasa !”. Si am ramas 7 ani 🙂
Care a fost prima transmisiune sportivă pe care ai realizat-o? În ce an se întâmpla și despre ce competiție a fost vorba?
Incep prin a spune ca a fost o transmisie de trista amintire si jur ca am vrut sa ma las de aceasta meserie. Era prin 2000, cred, si dupa niste transmisiuni “in orb” facute la Radio primesc sansa sa comentez ultimele 5 minute ale meciului FC Arges – FC Bacau, Divizia A. Dl. Coca Cosma mi-a zis inainte: “pana intri tu in emisie, sigur meciul este rezolvat de vreuna din cele doua, zici si tu echipele, cum s-au marcat golurile si aia e !”. Zis si facut. In minutul 85, la Pitesti, scorul era 1-1. Aveam scrise introducerea, toate detaliile si ma pregateam sa le spun. Nu s-a mai putut pentru ca s-au pus baietii pe treaba chiar la finalul meciului. S-a terminat 4-3. Nu mai intelegeam cine si pentru cine a marcat. Haos total. Eram in transmisiune directa, dar ascultatorii nu cred ca au inteles ce se intampla la meci in acele momente. Eram pierdut in spatiu. Fluierul final m-a prins prabusit. Imi venea sa nu mai ma duc acasa. Pana la urma am trecut peste momentul ala, dar numai eu stiu cum.
Ai comentat și meciuri ale echipei naționale?
Meciuri ale Nationalei n-am comentat, tinerii nu prea aveau loc pe vremea aia la astfel de evenimente. Am inteles situatia, iar apoi am renuntat treptat la a mai comenta. Ma mandresc totusi cu peste 100 de meciuri comentate la radio si tot cam atatea la tv.
Mulți spun că jurnalismul sportiv din România are trei piloni de bază: Ioan Chirilă este pilonul presei sportive scrise, Cristian Țopescu este cel al comentariului sportiv de televiziune, iar Ion Ghițulescu este pilonul comentariului sportiv radiofonic.
Care sunt jurnaliștii sportivi care te-au inspirat? Ai avut un model? Cum apreciezi jurnalismul sportiv de astăzi?
Nu pot spune ca m-a inspirat cineva in meseria mea sau ca am avut vreun model. Am “furat” cam ce am considerat de la toti cu care am lucrat, insa sunt prea multi ca sa-i enumar. Jurnalismul sportiv de azi este dependent de rezultatele sportului de astazi. Daca ele nu mai sunt atat de spectaculoase nici jurnalismul sportiv nu mai este la fel ca atunci cand existau performante. Topescu, de ex, nu devenea la fel de celebru fara sa fie martor la “10-le” Nadiei sau la parcursul Generatiei de Aur. Cred ca cea mai importanta schimbare e de ordin numeric. Au “disparut” zeci de jurnalisti sportivi din cauze multiple: s-au desfiintat redactii, s-au micsorat salarii, au aparut domenii mai atractive, gen marketing si PR etc etc. Din pacate astea-s vremurile.
Ai făcut parte dintr-o echipă de renume a comentariului sportiv autohton, grupul de la Radio România Actualități. Ai prins anii de final ai perioadei fericite a fotbalului românesc. Dezvoltarea departamentelor de sport ale televiziunilor a coincis, din păcate, cu regresul fotbalului nostru. Putem spune, fără urmă de ironie, că astăzi există mai mult comentariu pe tema fotbalului decât fotbal de valoare în țară.
Ce crezi că s-a întâmplat cu fotbalul nostru? Ce s-a pierdut în acești ultimi 20-25 de ani?
Fotbalul nostru a ramas fara bani, de aici si declinul din ultimii ani. Pana in Revolutie si putin dupa ‘89 sportul a fost sustinut in mare masura de Stat (sub diverse forme), apoi de “banii negri”, iar dupa Dosarul Transferurilor s-a terminat si cu banii negri, dar si cu curajul unor sponsori cinstiti care sa mai investeasca. Reculul era logic, din pacate…
Ce părere ai despre regula jucătorilor sub 21 de ani și despre interpretarea pe care i-o dau anumite cluburi de la noi?
Regula jucatorului sub 21 ani este, la nivel de profesionism, un abuz, dar in toata lumea asta sunt multe “abuzuri” protejate de forme legale. Faptul ca nu ajuta foarte mult cluburile profesioniste se certifica prin “artificiile” la care apeleaza mai toti antrenorii, schimbari in minutul 2.
Când vom revedea echipe românești cu un parcurs bun în competițiilor europene?
Cred ca deja vedem echipe romanesti cu parcurs bun in Europa: CFR Cluj e la a doua prezenta consecutiva in grupele UEL. Nu-i putin. Viitorul insa e sumbru, tot din cauza diferentelor de buget. Unii cresc bugetele, noi le scadem sau in cel mai bun caz le pastram. Citeam undeva ca Espanyol Barcelona, echipa medie din Spania, a avut in 2018 un buget de 57 milioane de euro. Deci despre ce vorbim ?
Cum ar putea fi îmbunătățit fotbalul românesc? Dar sportul românesc? Enumeră 3 măsuri care ar trebui adoptate de FRF/ LPF și MTS/COSR.
Sportul si fotbalul romanesc au o singura sansa ca sa-si revina: implicarea Statului, sub diverse forme. Inclusiv, facilitati pentru investitori. Altfel vor fi doar episoade izolate de performanta, cat or mai fi si acestea. Daca tot m-ai provocat cu o astfel de intrebare, iti voi raspunde punctual:
- Ar trebui creat un proiect de lege care sa inlesneasca facilitatile fiscale pentru toate companiile interesate sa investeasca in sport. Astfel, se vor pompa bani, care se vor intoarce tot in beneficiul social si economic al tarii. Nu s-ar pierde ci doar ar avea o destitatie precisa, menita sa ridice nivelul sportului romanesc.
- Statul roman ar trebui sa reinfiinteze sau sa proiecteze si sa dezvolte centre regionale, academii, la nivelul tuturor disciplinelor sportive, unde sa ofere tinerilor de perspectiva toate conditiile de dezvoltare. Imi vine in cap centrul de gimnastica de la Deva sau de la Onesti, Luceafarul si multe altele. Fara o sustinere din partea statului, care sa ofere un sistem unitar de lucru cu sportivii, va fi imposibil sa mai avem rezultate.
- Ar trebui investit in formarea profesionala si in remunerarea adecvata a profesorilor si a antrenorilor, astfel incat sa dispuna de cunostinte si metode adecvate de lucru cu sportivii, dar sa fie si motivati sa se implice pentru a avea rezultate.
Care sunt trăsăturile definitorii ale unui bun jurnalist sportiv?
Trasaturile definitorii ale unui jurnalist sunt trei: ambitia, ambitia si ambitia. Am vazut oameni foarte talentati care s-au pierdut din cauza ca nu au mai avut. chef sa continue.
Sportul este un domeniu al pasiunilor intense și care creează idoli. Pele, Maradona și Hagi au fost idoli cu câteva decenii în urmă, iar Messi și Cristiano sunt idolii celor care urmăresc fotbalul în aceste zile. Din păcate, fotbalul nostru de acum nu mai propune jucători de mare calitate. Eu nu am remarcat niciun jucător care să aibă acele calități necesare care să-l plaseze deasupra grupului său. Știu că fotbalul acestor ani pune preț pe jocul colectiv, dar și echipele care au un joc colectiv excelent au în lot 2-3 jucători excelenți. Îmi vine în minte Islanda, care ne-a scos din cursa pentru Euro 2021. În echipa islandeză îl găsești pe Gylfi Sigurðsson, un jucător cum noi nu avem în acest moment. Cu alte cuvinte, teoria celor care susțin că se poate obține performanță fără sportivi de valoare cade.
Care sunt fotbaliștii tăi preferați – români și străini?
Fotbalistii preferati sunt cei cu care am crescut si pe care i-am vazut exceland, adica Hagi si Popescu. Cred si acum ca mai degraba castiga o echipa romaneasca UCL decat ca un roman sa devina capitan la Barcelona. Pe locul 3 as pune mai multi: Adrian Ilie, Ilie Dumitrescu, Sabau, Lupu sau Lupescu. Din strainatate sunt foarte multi, dar ca sa zic doar trei: Zidane, Messi si Romario.
Care este sportivul român preferat? Dar sportivul străin?
Sportivele preferate sunt doua: Halep si Ana Maria Branza. Mi se pare uluitor sa rezisti la cel mai inalt nivel atatia ani. Sportivul preferat este Doroftei. Nu vom mai avea un roman care sa se bata cu un pugilist de talia lui Arturo Gatti. Si la nivelul ala. Asta pe langa ce a realizat Doroftei in toata cariera lui.
Într-o lume a sportului tot mai dependentă de bani și de progresul medicinei, mai pot fi întâlnite emoția și bucuria copilărească a jocului?
Emotia si bucuria copilareasca a jocului sunt, intr-adevar, mai rar intalnite, dar cand îi vezi jucand pe Messi sau pe cei din Nationala Braziliei realizezi ca aceste caracteristici inca sunt vii.
Care este învățătura principală pe care ți-a oferit-o sportul?
Sportul cat si presa sportiva mi-au dat de fiecare data sansa sa o iau de la capat. Asta este marea provocare. Si cand iti iese ceva, si cand nu-ti iese, a doua zi pregatesti un alt “meci” in care poti fi mai bun.
Ce întâmplare din lumea sportului te-a impresionat cel mai mult?
In ceea ce priveste competiile sportive la care am asistat m-au impresionat multe, dar mai presus de ele sunt victoriile obtinute impotriva sortii de Mihaita Nesu si George Balta. Cand ii vezi pe oamenii astia de ceea ce sunt capabili ramai mut.
Ce personaje din lumea sportului îți displac cel mai mult?
Nu mi-a displacut vreodata cineva in mod special, dar au mai fost oameni care s-au folosit de anumite conjuncturi, de anumite performante, de anumiti sportivi ca sa le fie lor bine. Scene din acestea n-as mai vrea sa vad.
Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce drum profesional ai alege?
Iubesc ceea ce fac la nebunie, dar daca ar fi sa o iau de la capat n-as mai face asta. Este prea multa uzura si cred ca nota de plata vine atunci cand te astepti mai putin. Imi este greu sa raspund acum, cata vreme am facut deja alegeri in viata, dar probabil, mi-ar fi placut sa ma specializez si sa devin antrenor de fotbal.
Ce sfaturi i-ai da unui tânăr care dorește să se apuce de o carieră în lumea presei sportive?
De la un tanar care vrea sa faca jurnalism sportiv as astepta eu sfaturi, sa-mi spuna ca merit si se merita sa mergem impreuna mai departe intr-un domeniu de care fug tot mai multi.
Daniel Rucareanu
Editor RFH Sports&Management