Norvegia, ultima borna a umilintei

Norvegia – România a fost un meci între două echipe afectate de ratarea calificării la Campionatul European de anul viitor.

Istoric, meciul de ieri a fost a 14 -a partidă disputată între cele două selecționate. Palmaresul este în continuare favorabil tricolorilor, care s-au impus în 4 rânduri, norvegienii au făcut-o de 3 ori, celelalte meciuri terminându-se la egalitate. Partida de aseară a consemnat cea mai mare diferență înregistrată în meciurile dintre cele 2 echipe.

Rezultatul de coșmar, 4-0 pentru Norvegia, nu era anunțat de nimic, mai ales că ultimele doua întâlniri, disputate în 2019,  în preliminariile pentru Campionatul European, s-au terminat la egalitate,  2-2 (la Oslo) și 1-1 (la București). Senzația pe care am simțit-o la finalurile meciurilor de anul trecut a fost că ambele echipe puteau mai mult, dar că în realitate niciuna nu a fost în stare să se depășească.

Ce s-a schimbat față de meciurile din 2019?

La noi, a apărut un alt antrenor, Mirel Rădoi, privit de mulți drept o mare speranță pentru antrenoratul românesc și asta după ce a condus excelent naționala de tineret la Campionatul European, de anul trecut. Rădoi, într-adevăr, a adus o prospețime în joc și o atitudine îndrăzneața în evoluția naționalei noastre, care era obișnuită cu așteptarea greșelii adversarului, cu jocul la trecerea timpului. Mai mult, a promovat câțiva jucători de la naționala de tineret care, chiar dacă nu au făcut încă meciuri stralucite pentru echipa mare, se străduiesc să joace la cluburile unde sunt legitimați.

La ei, s-a ivit Erling Haaland, atacantul fenomenal de la Borussia Dortmund. Cifrele uimitoare l-au impus în atenția tuturor marilor cluburi și au alimentat imaginația celor pasionați de transferuri sportive. Ziariștii au început să scrie articole, adevărate ode, cum n-au mai scris de ceva vreme. Timpul ne va demonstra, fără îndoială, dacă pariurile unora se vor adeveri și dacă ditirambii au fost meritați.

În jurul celor două nume suporterii români și norvegieni au creat halouri  de speranțe în ultimul an. Speranțele au fost risipite, pe moment, joi, 8 octombrie, când echipele care s-au înfruntat ieri au fost neutralizate de Serbia și de Islanda.

Cum a fost posibil rezultatul de aseară?

Analizând loturile celor echipe, orice om cu minime cunoștințe în domeniul fotbalului indica Norvegia ca având prima șansă. Te gândeai la cota de piață a lui Haaland, care bate spre 100 de milioane de euro. Îți treceau prin minte numele celorlalți spiriduși norvegieni –  Joshua King (fotbalist la Bournemouth), Martin Odegaard (jucător al lui Real Madrid), Sander Berge (Sheffield United) și Alexander Sorloth (RB Leipzig) și ei jucători cotați foarte bine. Te gândeai la cluburile mari la care jucătorii norvegieni chiar evoluează și nu doar fac prezență în loturi și pe băncile de rezervă. Pasionații de fotbal se gândeau la statistici și la modul în care este organizat fotbalul norvegian, care atrage 8,5% din populația țării. Te întrebi cum de o țară care are 5,4 milioane de locuitori poate avea de 3 ori mai mulți fotbaliști legitimați decât o țară care are o populație de 19,2 milioane de locuitori.

Aseară nu au jucat statisticile și nici sistemele de organizare a sportului din cele doua țări, ci două grupuri de jucători tineri, conduși de doi antrenori diferiți. Au câștigat cei care au avut pe bancă antrenorul experimentat, norvegienii. Lars Lagerbäck, 72 de ani, este un selecționer de meserie, având în cartea de muncă menționate pozițiile de antrenor al Suediei (la tineret, echipa B și echipa mare), Nigeriei, Islandei și Norvegiei. Mirel Rădoi, 38 de ani, este un selecționer care are în CV o scurtă experiență pe banca Stelei și perioada (tot scurtă) în care a antrenat la tineret.

Ce am fi putut să opunem noi Norvegiei?

Răspunsul este simplu: un joc colectiv bun, curat în apărare și articulat în atac, care să îndulcească cât de puțin amarul ratării calificării. Iar asta ținea, din nou, de Mirel Rădoi, de tactica pe care o alegea, dar și de jucători, care ar fi trebuit să facă totul pentru a-și curăța imaginea.

Aseară, curajul l-a trădat pe selecționer, făcându-l victimă presiunii care s-a tot acumulat în zilele scurse de la meciul contra Islandei. A început partida cu 7 jucători noi, ceea ce ne oferă indicii asupra o tensiunii în care a trebuit să pregătească meciul. Meciul de ieri a fost pierdut, de fapt, la finalul disputei cu islandezii, când jucătorii și antrenorii au înțeles că au pierdut o calificare specială, care le-ar fi oferit ocazia, unică, de a evolua la o mare competiție pe teren propriu.

Responsabilitatea numirii selecționerului este a FRF. A președintelui FRF, în primul rând. Prin alegerea făcută anul trecut, Răzvan Burleanu a crezut că prinde vânatul cel mare. A eșuat, provocând mai multe daune: a ratat obiectivul numit calificare la Campionatul European, pentru care societatea noastră a făcut investiții serioase, a destabilizat naționala de tineret și a dat o lovitură grea unei cariere de antrenor extrem de promițătoare. Pentru toate aceste daune, federalii ar trebui să ofere niște explicații.

Foto: www.digisport.ro

Daniel Rucareanu

Editor RFH Sports&Management