
Norvegia, ultima borna a umilintei
12 octombrie 2020
Cosmin Hodor, manager sportiv: Fara o strategie coerenta si proiecte solide sportul romanesc nu va avea viitor. Sportul trebuie sa devina o prioritate nationala.
27 octombrie 2020Rafael Nadal si drumul spre perfectiune

În 2005, la Paris, Rafael Nadal câștiga primul trofeu de Mare Șlem. Îl învingea pe Mariano Puerta, unul dintre specialiștii de atunci ai jocului pe zgură, în patru seturi. Mărturisea, peste ani, că acel triumf i-a dat liniștea interioară pentru a se scutura de obsesia de a demonstra că poate deveni un jucător de tenis mare. Devenise mare, deși abia împlinise 19 ani.
După 15 ani de la ziua primului mare trofeu din carieră, Nadal scrie o nouă pagină de aur în cartea cu recorduri a sportului mondial, a tenisului, devenind al doilea tenismen care obține 20 de trofee de Mare Șlem. I se alătură, astfel, lui Roger Federer, marele său rival și prieten. Care Federer, la scurtă vreme după triumful lui Rafael, posta pe Instagram o fotografie în care apărea alături de Nadal, felicitându-l pe spaniol pentru marea reușită.
Finala de anul acesta de la Roland Garros nu a avut istoric, Nadal impunându-se clar în 3 seturi ( 6-0, 6-2, 7-5) în fața lui Novak Djokovici, eternul său rival (încă din perioada junioratului). Scorul finalei a reflectat bine diferența dintre cei doi jucători.
Superlativele carierei lui Nadal sunt cunoscute de toți iubitorii sportului: 20 de trofee de Mare Șlem (dintre care 13 la Roland Garros, 4 la US Open, 2 la Wimbledon și 1 la Australian Open), 86 de titluri la simplu, 11 titluri la dublu, medalii olimpice de aur la simplu și la dublu și 5 Cupe Davis în palmares. În cariera de profesionist, pe care a început-o la 15 ani, a disputat 1.200 de meciuri, raportul victorii-înfrângeri fiind 999/201.
Când a apărut în lumea tenisului, mulți specialiști l-au considerat pe Nadal drept un jucător care va fi excelent pe zgură, suprafața de joc favorită a tenismenilor spanioli. Nadal a risipit toate îndoielile și pronosticurile, reușind să câștige toate titlurile de Mare Șlem la 24 de ani, fiind cel mai tânăr dintre cei mari care au mai reușit performanța asta. Federer a făcut-o la 28 de ani, iar Djokovici la 29.
Erau unii care se îndoiau că va avea o carieră atât de lungă, mai ales după problemele fizice care nu i-au dat pace în urmă cu aproape un deceniu. Multe dintre aceste probleme medicale erau provocate de stilul de joc extrem de fizic, solicitant, marcat de schimburi lungi. A depășit toate obstacolele, prin voință și prin ambiția de a-și depăși limitele. Dintre marii sportivi ai lumii, doar la Cristiano Ronaldo am mai văzut o voință comparabilă de a izbândi, de a se lupta cu limitele proprii și de a-și impune obiective tot mai înalte.
Cu mulți ani în urmă, Rafael Nadal declara că va juca tenis atât timp cât va mai simți bucuria de a participa la competiții. Dacă nu o va mai simți, spunea, își va suna prietenii și îi va mobiliza pentru o partidă prelungită de pescuit. Din fericire pentru noi, iubitorii de tenis, pasiunea sa pentru joc pare a fi rămas intactă. Trofee se vor adăuga palmaresului, recorduri așteaptă să fie depășite. Bucuria noastră de a-l mai vedea jucând va fi aceeași ca în primii ani ai carierei sale, când duelurile contra lui Roger Federer ne încântau sufletele.
Sunt foarte numeroși cei care se întreabă care este cel mai mare jucător din istoria acestui sport. Deși cred ca această obsesie a ierarhiilor este ridicolă, voi risca și eu un răspuns: cel mai bun tenismen din istorie este cel care l-a dominat pe cel mai bun tenismen din istorie.
Foto: www.essentiallysports.com
Daniel Rucareanu
Editor RFH Sports&Management