Dinamo in luna de…fiere

Pentru echipa de handbal CS Dinamo București, perioada pandemiei a fost una a necazurilor și a nedreptăților în serie. Nimic nu anunța această turnură în seara de 1 martie, când echipa noastră învingea și în retur pe Sporting Lisabona, calificându-se în premieră în optimile Ligii Campionilor. Urmau doua meciuri de vis contra lui PSG, echipa extraordinarilor Nikola Karabatic și Mikkel Hansen. Planetele păreau aliniate pentru Dinamo. A venit și vremea nostră, spuneau cei mai pătimași suporteri. Dacă nu a fost posibil la fotbal, este bine că reușim la handbal. Dar, iar la Dinamo există întotdeauna riscul unui dar, nu a fost să fie să se întâmple. Din păcate.

După 15 martie, ziua în care a fost impusă starea de urgență în toată țara, a început seria veștilor proaste. Școlile, universitățile, competițiile sportive, instituțiile culturale și multe alte instituții și-au restrâns sau chiar și-au închis/suspendat/amânat activitățile. Programele și calendarele au fost revizuite, cele mai multe golindu-se de evenimente până spre ultimul trimestru al anului în curs.

Prima veste rea pentru Dinamo avenit pe 24 aprilie, zi în care EHF a anunțat că meciurile din optimi și sferturi nu se vor mai juca, din motive de pandemie. Patru echipe – Barcelona, Paris Saint-Germain HB, THW Kiel şi Telekom Veszprém HC – vor participa la Turneul Final Four, care urmează să se defășoare la Koln, în luna decembrie.

A doua decizie grea pentru CS Dinamo a fost luată de FRH, care a hotărât pe 18 mai să nu acorde titlurile pe campioni în competițiile organizate sub egida sa. Dacă în competiția feminină situația era foarte echilibrată, iar decizia FRH a avut acoperire morală, în cazul competiției masculine hotărârea a nedreptățit pe Dinamo, care domina clar sezonul, având multe puncte în plus față de Potaissa Turda.

A treia nedreptate suferită de CS Dinamo a venit tot dinspre EHF, care nu i-a acordat wild-card-ul pentru sezonul viitor de Liga Campionilor. Decizia a surprins pe mulți, deoarece ea a luat în calcul forța financiară a cluburilor, ignorând performanța sportivă, capitol la care echipa noastră stătea foarte bine, fiind neînvinsă în actualul sezon de Ligă și având în palmares un sezon precedent mai mult decât onorabil. Cunoscând dinamica ridicată din handbalul european, unde echipele se ridică și cad fulgerător, unii suporteri ai alb-roșilor mai speră, visând la renunțarea uneia dintre echipele calificate.

În mai puțin de 2 luni, această echipă meritorie creată de antrenorul Constantin Ștefan a suferit șocuri peste șocuri, acestora adăugându-li-se și conflictul mai vechi cu conducerea FRH. Cumva, această dispută CS Dinamo – FRH s-a făcut simțită și în unele decizii interne și externe, deoarece Dinamo nu pare a fi beneficiat de susținerea de care s-a bucurat CSM București, care a primit dreptul de a juca în Liga Campionilor. Niciun oficial nu a declarat că se va lupta pentru ca România să aibă dreptul de a fi reprezentată în Liga campionilor la masculin. Hotărârea de zilele aceasta nedreptățește, evident, echipa de handbal a lui C.S. Dinamo care, în ultimii 2-3 ani, a reușit să urce spre vârful ierarhiei continentale, chiar și în condițiile unui buget nu îi permitea să viseze la o asemenea ascensiune. Căci trebuie spus că Dinamo este o echipă cu un buget mic – de aproximativ 5 milioane de lei-, dacă-l compari cu bugetele unora dintre echipele cu care s-a întâlnit în competițiile continentale în ultimii 2 ani.

Proiectul handbalistic de la CS Dinamo trebuia tratat cu mai multă grijă de oficialii FRH, dacă aceștia mai doresc să obținem performanțe și în handbalul masculin. La prima impresie, FRH nu pare a avea vreo grijă când vine vorba de a proteja investițiile și proiectele pe termen lung ale unor cluburi. Riscul dezinteresului manifestat de oficiali ar putea să conducă, într-un timp nu prea îndepărtat, la falimentul unor proiecte frumoase, iar asta chiar ar trebui să fie împiedicat.

Handbalul românesc chiar are nevoie de proiecte frumoase!

Daniel Rucareanu

Editor RFH Sports & Management