Incheierea contractelor in activitatea sportiva. La ce trebuie sa fii atent cand semnezi un contract cu un club sportiv.

Care sunt formele legale pentru desfasurarea raporturilor de munca dintre sportivi si cluburi sportive

Potrivit dispozițiilor Legii educației fizice și sportului, pentru desfășurarea raporturilor între sportivii de performanță și structurile sportive este necesar a se încheia fie un contract individual de muncă, fie un contract de activitate sportivă. De altfel, există și un model-cadru al contractului de activitate sportivă, aprobat printr-un ordin al Ministerului Tineretului şi Sportului, elementele modelului – cadru fiind obligatoriu de cuprins în contractele deactivitate sportivă încheiate.
Primul aspect pe care un sportiv de performanță îl poate analiza în urma ofertării de către un club sportiv este chiar forma contractuală propusă, respectiv contract individual de muncă sau contract de activitate sportivă. Ambele forme contractuale oferă o serie de avantaje și dezavantaje, atât din perspectiva cluburilor, cât și din perspectiva sportivilor. Din perspectiva cluburilor, obligațiile sunt mai puține şi costurile fiscale mai mici în cazul contractului de activitate sportivă decât în cel al contractului individual de muncă.

Contractul de activitate sportiva. Avantaje si dezavantaje.

În cazul contractului de activitate sportivă, clubul nu își asumă toate obligațiile prevăzute de legislația muncii în scopul apărării intereselor sportivului. Spre exemplu, plata nu este asimilată unui salariu, nu se angajează răspunderea disciplinară sportivului, ci o răspundere civilă contractuală, nu se garantează o durată minimă de concediu, sportivul nu beneficiază de concediul medical, încetarea
contractului nu poate interveni ca efect al demisiei sau al concedierii, nefiind aplicabile condițiile stricte și bine reglementate de Codul muncii. Astfel, sunt și rămân valabile doar obligațiile expres convenite în contractul de activitate sportivă.

Contractul individual de munca. Avantaje si dezavantaje.

Totodată, în ceea ce îi privește pe sportivii – angajați, contractul individual de muncă oferă, pe de o parte, mai multă siguranță juridică și socială, însă, pe de altă parte, conduce la o reducere a veniturilor, întrucât costurile fiscale sunt suportate din salariul brut.

Atentie la clauze!

Indiferent de forma contractuală aleasă, fiecare contract va avea o serie de clauze specifice, acestea fiind reglementate de regulamentele federațiilor de ramură. Atât în Regulamentul privind statutul și transferul jucătorilor de handbal, cât și în Regulamentul
privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal, sunt prevăzute o serie de clauze prin care se stabilesc drepturi și / sau obligații ce trebuie garantate în toate contractele, unele sancționând chiar cu nulitatea orice prevederi contradictorii inserate în cuprinsul acestora.
Din acest punct de vedere, este important ca orice negociere a unui contract să plece de la “clauzele impuse” de regulamentul federației de ramură. De regulă, aceste “clauze impuse” reprezintă limitări ale unor prevederi contractuale pe care cluburile au încercat să
le impună pentru a-și crea o poziție contractuală favorabilă sau superioară celei deținute de sportivi. Spre exemplu, contractele jucătorilor profesioniști de fotbal nu pot fi încheiate pe o durată mai mică de un an și mai mare de cinci ani, iar contractele jucătorilor de handbal nu pot avea o durată mai mică de șase luni.
Totodată, în practica anumitor cluburi, în cadrul ofertelor contractuale sunt inserate clauze care, ori stabilesc în sarcina sportivului o serie de obligații neuzuale, ori stabilesc în favoarea clubului o serie de drepturi neuzuale. De altfel, chiar și în situațiile reglementate de clauzele impuse”, în practică se întâlnesc situații în care cluburile inserează clauze contrare “clauzelor impuse” sau stabilesc diferite mecanisme contractuale ce au ca scop eludarea “clauzelor impuse”. Un astfel de exemplu a fost adus în atenția opiniei publice recent, când un club de fotbal din Liga 1 a impus unui jucător pe care dorea să-l transfere încheierea a două contracte, unul pe o perioadă de doi ani și altul pe o perioadă de cinci ani, cu scopul de a obține o perioadă contractuală de șapte ani, deși, astfel cum am arătat mai sus, potrivit regulamentului, contractele jucătorilor profesioniști de fotbal nu pot fi încheiate pe o durată mai mare de cinci ani.

Prin urmare, cu ocazia semnării unui contract cu un club sportiv, în primul rând trebuie stabilită forma contractuală cea mai convenabilă intereselor ambelor părți, în al doilea rând trebuiesc stabilite “clauzele impuse”, atât prin actele normative în vigoare, cât și prin regulamentul federației de ramură și, în al treilea rând trebuie identificate clauzele neuzuale, cu consecința eliminării acestora din contract.

Avocat Bogdan Scutaru

Contact: 0743.909.307;  av.bogdan.scutaru@gmail.com