Fotbalul de pe maidan

Nu știu unde au jucat pentru prima oară fotbal tinerii jucători ai FCSB, dar partida de vineri seară din Liga Europa ne-a amintit tare mult de meciurile pe care noi, cei care am prins câțiva ani de comunism și tranziția, le-am jucat printre blocuri, pe betoane sau pe terenuri fără fir de iarbă. Terenurile noastre se numeau maidane, locuri fără marcaje, fără porți, în care nu se foloseau niciodată reguli scrise și unde nu se foloseau tactici și sisteme de joc. Erau spații ale nimănui, cărora noi le-am dat destinația cea mai sigură: joaca.

Pentru noi, cei care am trait momentul Sevilla și Campionatul Mondial din 1990, maidanul a fost Disneyland și Cartoon Network la pachet, locul unor bucurii fără egal. Pe rând, maidanul nostru a fost Giulești, Bănie, Ghencea sau San Siro, după voia și imaginația fiecăruia.

Nu dorim să se înțeleagă că meciul de ieri seară s-a defășurat pe un maidan, căci ar fi un fals. Stadionul din Topola, desi mic, arăta foarte bine, iar gazonul era impecabil, de-un verde crud de primăvară, așa cum noi visăm să vedem și pe arenele noastre noi și mândre.

Meciul de Liga Europa al FCSB, jucat contra unei echipe oarecare din Serbia, Backa Topola, echipă susținută de comunitatea maghiară din țara vecină din sud-vest și beneficiara unor finanțări venite dinspre Guvernul de la Budapesta, ne-a ținut treji până târziu după miezul nopții. Dar asta nu s-a întâmplat fiindcă cele două echipe au prestat un joc încântător, ci din cauza (sau datorită) imperfecțiunilor copilărești ivite de-a lungul celor 120 de minute. Meciul a avut de toate, ca să folosim o sintagmă dragă cronicarilor de pe vremuri ai Diviziei I: goluri multe, răsturnări de situație, ratări incredibile, eliminări, accidentări, gafe nenumărate ale fundașilor, gafe ale portarilor, nicio tactică, risipă de energie și unele, puține momente de sclipire (ale lui Florinel Coman și Denis Man, cei mai talentați jucători din lotul FCSB).

Scorul a fost 4-4, după 90 de minute și 6-6, după prelungiri. Calificarea s-a decis la loviturile de pedeapsă. Jucătorii noștri au fost mai lucizi și au transformat toate loviturile, iar portarul cel gafeur (Ducan) a parat un șut tras slab de un jucător de la Topola. Până la urmă, meritat, a câștigat și s-a calificat echipa mai talentată.

Din acest meci rău, groaznic după standardele de astăzi ale fotbalului, pe care ni-l vom aminti mult timp, rămân, paradoxal și câteva întâmplări dătătoare de speranțe:

• Partida foarte bună făcută de Florinel Coman (cât timp a jucat) și Denis Man (care a marcat 3 goluri și a transformat lovitura de pedeapsă decisivă). Ne-am dori ca pe Man să-l vedem cât de curând și la naționala mare.
• Prezența pe banca FCSB, în calitate de de antrenor principal suplinitor, a lui Mihai Pintilii. Manifestările sale de bucurie de la goluri au dat încredere jucătorilor.
• Rezistența mentală a jucătorilor a fost deosebită, mai ales după începutul groaznic de partidă și gafele din apărare și din poartă.
• Rezistența fizică dovedită de jucătorii noștri este iarăși de apreciat, în condițiile în care banca nu oferea soluții.
• Golul marcat de Adrian Petre, jucător al naționalei de tineret, care poate va scăpa cu ocazia asta de tracul pe care-l are de când a venit la FCSB și se va elibera de presiunea pusă de patronul care le știe pe toate.

După ce-a eliminat-o pe Backa Topola, FCSB va înfrunta în turul următor o mai veche cunoștință a echipelor noastre, pe Slovan Liberec. Dinamo a produs în urmă cu 11 ani “miracolul de la Liberec”. De data asta, ne dorim ca FCSB să producă un meci obișnuit și să se califice. Nu visăm la miracole, ci vrem profesionalism.

Sursa foto: https://60m.ro

Daniel Rucareanu

Editor RFH Sports&Management