CSA Steaua și galceava noastra cea de toate zilele
13 februarie 2021
Si cu rugbyul ce aveti, domnule ministru?
23 februarie 2021

Dorin Goian: Daca vreti sa mai avem sport, deschideti terenurile de sport pentru copii, organizati competitii pentru juniori, scoliti antrenorii si educati copiii in spiritul altei mentalitati!!

În octombrie 2007, la Constanța, echipa națională învingea selecționata Olandei într-un meci care conta pentru calificările la Campionatul European din Elveția și Austria din 2008. Golul victoriei a fost marcat de Dorin Goian, unul dintre ultimii fundași centrali adevărați pe care i-a avut fotbalul românesc. Acesta are peste 400 de meciuri jucate pentru diverse cluburi din țară și din străinătate. Momentele de vârf rămân cele petrecute la Steaua, cu care a jucat în semifinala Cupei UEFA, contra englezilor de la Middlesbrough, și la echipa națională, cu care a participat la Campionatul European din 2008.  Pentru echipa națională, Dorin Goian a jucat de 60 de ori și a marcat 5 goluri, dintre care 3 au fost înscrise contra unor echipe de mare calitate (Franța, Olanda și Germania).

Care este prima amintire legată de sport pe care o ai? Ce vârstă aveai pe atunci?

Legătura mea cu fotbalul a început prin intermediul fratelui meu Liviu. Acesta juca la CSM Suceava și obișnuia să mă ia cu el la meciuri. Așa am ajuns și copil de mingi la CSM Suceava…aveam pile. 🙂 Ideea este că în tot acest cadru, am început să fiu fascinat de fotbal, mai ales de zgomotul făcut de crampoanele fotbaliștilor, pe tunel, în drumul spre teren. Pe vremea aceea aveam 5-6 ani. Ulterior, când am mai crescut, am asociat acel zgomot cu cel făcut de gladiatori în drumul spre arena Colosseumului. Parcă emana forță și energie.

 Când ai văzut primul meci de fotbal din tribună? Ce îți amintești din acel meci?

Nu mai știu exact ce vârstă aveam când am stat în tribună la primul meci…eram mic oricum, cred că abia împlinisem 7 ani. Nu-mi amintesc cu cine juca Suceava, dar știu că eram cu tata în tribune. Pe teren, fratele meu, la un duel aerian, a făcut comoție cerebrală și a fost transportat cu salvarea la spital. Am fugit cu tata la spital și îmi amintesc că eram panicat și plângeam, în drum spre spital…

Ai practicat și un alt sport?

Da, baschet, dar doar la nivelul echipei școlii. Când eram mic eram pasionat de orice formă de mișcare, dar fotbalul a rămas pasiunea vieții.

Când ai știut, ai simțit că vrei să devii fotbalist profesionist?

Aș face diferenta între atunci când am simțit și atunci când am știut că vreau să devin fotbalist. Un prim astfel moment a fost în jurul vârstei de 7 ani, când am început fotbalul într-un mod organizat. Atunci am știut ce vreau să fac cu viața: să ajung fotbalist. Ulterior, la debutul in Liga a II-a, la vârsta de 17 ani, am simțit că pot deveni cu adevărat fotbalist. Când practici un sport este important să știi ce vrei să faci, dar și să simți că poți să faci ceea ce iți dorești. Asta îți dă curaj și alimentează pasiunea pentru sportul ales.

Care este partida de fotbal pe care nu o vei uita niciodată?

Tu care crezi? Romania-Olanda, clar! A fost un meci special, atât pentru mine, cât și pentru generația mea și pentru suporterii români.

Care este fotbalistul român preferat? Dar fotbalistul străin pe care îl admiri cel mai mult?

Referindu-mă strict la fotbaliști aflați în activitate, dintre români l-aș mentiona pe Dennis Man. Este tânăr, are viitorul în față, are calități. De afară, Cristiano Ronaldo este fotbalistul pe care îl admir cel mai mult. Dacă analizezi cariera lui este lesne de înțeles de ce stârnește atâta pasiune și admirație.

Care este sportivul român pe care îl admiri cel mai mult? Dar sportivul străin preferat? Prin ce ți-au câștigat admirația?

Gica Hagi, dintre sportivii români all time. Este un model și un exemplu de devotament, prin tot ce a făcut pentru fotbal. Dintre sportivii actuali, o aleg pe Simona Halep, iar dintre sportivii străini, așa cum am menționat mai devreme, îl aleg pe Cristiano Ronaldo. Consider că toți cei trei au ceva în comun: performanța sportivă, sacrificiile și faptul că s-au dedicat 101% sportului pe care îl practică sau l-au practicat. Au avut talent, dar nu s-au limitat la acesta și au muncit enorm.

Care sunt diferențele (manageriale, de organizare, de pregătire ) dintre cele 3 ligi străine în care ai jucat și Liga I?

Ar fi multe de detaliat, așa că voi sintetiza în câteva idei. Aș începe cu infrastructura, care oferă fotbaliștilor șansa reală de a se antrena în condiții optime, dar și sentimentul că este respectat. Asta într-un fel te obligă, ca fotbalist, să fii serios și să răspunzi cu aceeași implicare ca cea cu care ești tratat. Din punct de vedere al profesionalismului, pe unde am jucat afară am simțit că totul este gândit pentru a atinge performanța. În continuarea acestei idei, dezvolt și vreau să menționez și rolul celor din staful tehnic al echipelor pe unde am jucat. Staful este numeros și bine pregătit, astfel încât să contribuie atât la performanțele echipei, cât și la prestațiile individuale ale jucătorilor.

Cât de important este aspectul mental în evoluția unui fotbalist profesionist și de ce crezi că în România acest aspect este cu desăvârșire ignorat, mai ales în formarea copiilor și juniorilor?

Factorul mental este foarte important în evoluția unui jucător, indiferent de vârstă sau nivelul competițional la care joacă. Cariera unui fotbalist este plină de provocări, pentru care trebuie să fii pregătit să le faci față. Uneori ai perioade mai puțin bune și simți nevoia să comunici cu cei din jurul tău, pentru a le depăși cât mai repede. Cel mai grav mi se pare faptul că în România, la nivel juvenil, acolo unde se pun bazele dezvoltării unui sportiv, cei mai mulți antrenori pretind că au abilitatea și profesionalismul necesar pentru a contribui la evoluția copilului dar, din păcate, nu dețin nici licențe, nici informații și nici competențe specifice. Acest lucru se poate reflecta într-un mod negativ asupra evoluției sportivului.

Individual, daca am analiza jucatorii din generația ta, am putea spune ca au fost la cel putin la fel de talentati ca cei din Generatia de Aur. Mă refer la Mutu, Contra, Lobonț, Chivu, Marica, tu, Rădoi… Impresia iubitorilor de fotbal a fost că ați fi putut realiza mai mult, la nivel de echipă. Ca suporter al echipei noastre, mereu am trăit cu impresia că echipa funcționează după filozofia lui „acum ori niciodata”. Ce crezi a lipsit generației tale pentru a egala, pentru a depăși performanțele generației anterioare?

Răspunsul e simplu: Gică Hagi și puțină șansă în anumite jocuri decisive.

Daca ai avea puterea decizionala, care ar fi primele 3 măsuri pe care le-ai lua pentru a așeza fotbalul românesc pe un făgaș normal?

În ordine, aș începe cu resursa umană. Aș impune ca fiecare antrenor de la grupele de copii și juniori să dețină cel puțin Licența A. Apoi aș investi în educarea și formarea profesională a acestora.

În al doilea rand, aș schimba cadrul juridic cu care se confruntă fotbaliștii din ziua de azi. Aș impune contracte de muncă, nu convenții civile, pentru anii în care aceștia joacă fotbal, pentru ca ulterior să se bucure de o pensie, așa cum se întamplă cu cei care au avut alte profesii. În ultimul rând, dar nu cel mai puțin important, aș investi în infrastructură, începând cu cea de la nivelul juvenil. Mai simplu spus, aș investi în bazele sportive, în terenurile de antrenament și, mergand mai sus, în construirea de stadioane moderne și accesorizate, unde publicul să se simtă respectat.

Suceava este unul dintre județele mari și bogate ale țării. Cum de acest județ nu are o echipă în Liga I? Ce se întâmplă cu Foresta Suceava? Cum de echipa nu reușește să progreseze?

Ca să construiești ceva durabil și de anvergură ai nevoie de oameni competenți, iar asta lipsește, cel putin pentru moment, clubului Foresta Suceava. Pe acolo sunt oameni incompetenți, fără niciun un fel de pregătire, care nu nicio treabă cu fenomenul fotbalistic. Mă gândesc la sponsorul principal al echipei, de exemplu, care este susținut politic de factori de decizie din primărie. S-ar putea realiza multe, dar este nevoie de oameni dedicați și competenți.

Cum consideri că ar putea fi îmbunătățit fotbalul românesc? Enumeră 3 măsuri care, în viziunea ta, ar trebui adoptate de instituțiile care conduc fotbalul românesc pentru a reduce decalajul față de compețiile puternice.

De la bază pornind, ar trebui redeschise terenurile de sport, mai ales în weekend, când copiii vor să facă mișcare. Au dispărut terenurile de sport, copiii nu mai au unde să practice fotbalul, se orientează către alte activități și se îndepartează de sport. Trebuie deschise terenurile, toți copiii să aibă acces gratuit și să facă mișcare. Eu acolo am copilărit, acolo am pus bazele primelor deprinderi motrice, am descoperit spiritul de competiție, până să încep fotbalul în mod organizat. De asemenea, ar trebui organizate cu mai mult profesionalism competițiile pentru copii, antrenorii ar trebui școliți în spiritul sportului de performanță, iar copiii educați, după o altă mentalitate.

Cum a fost trecerea de la fotbalul trăit pe gazon la fotbalul simțit din birouri? Cât de mari sunt diferențele între postura de fotbalist activ și cea de manager de club? Cum le simți?

Sunt două activității total diferite. Ca fotbalist culegi rezultatele muncii tale, primești atât cât oferi. Te antrenezi zi de zi, joci în funcție de modul cum te pregătești, în mare randamentul tău depinde doar de tine. Ca manager este altceva. Trebuie să gândești strategii, să îi faci pe oameni să dea totul, să administrezi corect și eficient clubul. Porți pe umeri rezultatele celorlalti. Postura de manager îți oferă o perspectivă diferită asupra fenomenului.

Care este învățătura principală pe care ți-a oferit-o sportul?

Disciplina! Fără disciplină nu reușești să ajungi departe, indiferent de sportul pe care îl practici. Dincolo de talent, ambiția, disciplina și forța de muncă sunt valorile care te educă pentru a deveni un sportiv de top.

Când te vom revedea din nou implicat în activitatea fotbalistică?

Cât de curând, sper!

Îți mulțumim pentru timpul acordat și îți tinem pumnii în tot ceea ce faci!

Foto: Arhiva personala Dorin Goian; digisport.ro

Daniel Rucareanu

Editor RFH Sports&Management

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *