Anca Păstrășcoiu, prima medaliată olimpică a natației românești: Înotul românesc are multe resurse, important este să le oferim tinerilor suportul si îndrumarea corectă pentru a reuși
24 iunie 2021
Tokyo 2020 – perspective olimpice II: Canotajul
12 iulie 2021

Tokyo 2021 – perspectivele olimpice ale sportivilor români

Numărul sportivilor români calificați la Jocurile Olimpice de la Tokyo a ajuns la 100. Este un număr neașteptat de mare, dacă ne gândim la tonul dramatic pe care îl aveau unii care descriau perspectivele noastre olimpice. În urmă cu exact un an, înainte de amânarea competiției, România avea 60 de sportivi calificați, la care urmau să se adauge fotbaliștii și tenismenii.  Situația de astăzi nu este deloc rea, dat fiind contextul pandemic și slăbiciunile vechi ale sportului autohton.

Primul sportiv român calificat a fost Robert Glință, la natație, în aprilie 2019, iar ultimii care au obținut biletele pentru Tokyo sunt: Bianca Ghelber (atletism- aruncarea ciocanului), Andrea Miklos (atletism, 400 m), Alexandru Novak (atletism, suliță), Bianca Costea (înot), Monica Niculescu (tenis, dublu feminin) și Raluca Olaru (tenis, dublu feminin).

Sportivii calificați vor concura la 17 discipline: natație, scrimă, atletism, canotaj, fotbal, gimnastică artistică, baschet 3×3, ciclism, lupte, tir sportiv, caiac-canoe, tenis de masă, tenis de câmp, box, tir cu arcul, judo și triatlon.

Comparația cu prezențele românești la ediții olimpice trecute ne poate ajuta să înțelegem mai bine care este starea sportului nostru și care sunt șansele la medalii și locuri cât mai bune la competiția ce va începe peste 11 zile. Cea mai mare delegație românească a fost cea de la JO de la Moscova, din 1980, aceasta fiind formată din 239 de sportivi. Cea mai mică delegație olimpică din perioada postbelică a fost cea de la ediția Melbourne, din 1956, când am calificat 52 de sportivi. Sportivii noștri au câștigat cele mai multe medalii la JO de la Los Angeles, din 1984, când echipa a fost formată din 127 de sportivi. În absența echipelor din lagărul comunist (2 țări – Uniunea Sovietică și RD Germană – erau mari forțe ale sportului mondial), România a câștigat 53 de medalii, dintre care 20 de aur. Un raport foarte bun între numărul de sportivi participanți (62) și performanțele obținute (24 de medalii, dintre care 7 de aur) s-a înregistrat la ediția din 1988, desfășurată la Seul. Eroina de atunci a echipei a fost gimnasta Daniela Silivaș, câștigătoare a 6 medalii, dintre care 3 de aur.

În condițiile prezenței tuturor echipelor olimpice relevante, cea mai bună performanță românească s-a înregistrat la ediția din 2000, desfășurată la Sydney, când sportivii noștri au cucerit 26 de medalii, 11 dintre acestea fiind de aur. Ediția autraliană încheia, glorios, etapa dezvoltării centralizate a sportului nostru. În absența unei strategii de trecere spre o nouă etapă de dezvoltare, spre un nou de model de organizare și de obținere a performanței, sportul nostru olimpic a pierdut contactul cu elita. La Atena (2004) și Beijing (2008) am asistat la ultimele zbateri ale sportului românesc structurat după concepția veche.

Multe nu s-au schimbat în ultimii 5 ani. Sportul românesc nu traversează cea mai fericită perioadă. este limpede pentru cei pasionați. Ne asumăm acest truism. Echipa olimpică resimte din plin această criză. Eșecul echipelor de gimnastică rămâne cel mai dureros dintre toate, deoarece gimnastica este sportul care a adus cele mai multe medalii mișcării olimpice românești. Alte discipline importante, precum judo, caiac-canoe, scrimă și atletism, sunt și ele în mare suferință. Dureroasă este și absența echipei feminine de handbal. În ciuda investițiilor importante care s-au făcut în acest sport, echipele naționale nu au reușit să tragă vreun folos. Poate că ar fi necesară o analiză a modului în care se fac investițiile în handbal, echipele noastre de club crescând jucătoarele altor naționale.

Pe acest fundal cenușiu, se întrezăresc totuși câteva luminițe.  Speranțele noastre sunt sportivii care vor lua parte în competițiile de canotaj (care va duce la Tokyo o echipă numeroasă și puternică), natație și lupte. Tirul, ciclismul și atletismul (în probele tehnice) pot produce surprize plăcute. Olimpiadele au reprezentat, de fiecare dată, ocazia perfectă pentru afirmarea unor tinere talente și încununarea carierelor unor sportivi consacrați.  Nici această Olimpiadă nu va face excepție. Să fim optimiști.

Sursa foto: Playtech.ro

Daniel Rucareanu

Editor RFH Sports&Management

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *