Sportul românesc, tot mai gri
29 decembrie 2017
Sport branding: Iulia Curea, Paula Ungureanu si Tudor Dorobantu
30 ianuarie 2018

Iulia Curea, o poveste de succes

Iulia Curea considera ca handbalul este o poveste, careia i-a dedicat cea mai mare parte a vietii. Atunci cand este intrebata cum a ales sa joace handbal, raspunde natural “Handbalul m-a ales pe mine pentru ca toti acesti ani, indiferent cate obstacole am avut de depasit, m-au facut sa ma simt cu adevarat implinita. Handbalul mi-a adus cele mai mari satisfactii si totodata m-a facut sa realizez ca cel mai important lucru, pentru a reusi, este sa iti urmezi visul.”

Cum ai inceput handbalul? Cum a fost prima intalnire cu mingea de handbal?

Am început handbalul pe la vârsta de 12 ani, eram la Scoala Generală nr.28, din Bacău. La vremea respectiva, antrenorii veneau prin școli si practic toti copiii aveau șansa sa faca un sport. Domnul antrenor Eugen Manoliu a venit atunci la școala unde eram si tot cu dânsul am început primele antrenamente. Domnul Eugen Manoliu este cel care mi-a pus mingea de handbal in mână, pentru prima data. A urmat o perioada in care am facut in paralel si atletism, dar pe la vârsta de 14 ani am ales sa merg doar la handbal, la clubul CSS Bacău.
Poate nu o sa va vina sa credeti, dar am început ca portar si am ramas pe acest post pe toată durata junioratului, pana la 18 ani.

Care este cea mai mare dezamagire a carierei?

Cel mai mare regret este acela ca, atata vreme cat am facut parte din lotul echipei nationale a Romaniei, nu am  reusit sa pun o medalie la gat.

Care este secretul succesului in viata?

Succesul nu are o reteta universala, ci mai degraba este o chestiune care tine de fiecare persoana in parte. Succesul este rezultatul a ceea ce realizezi, in raport cu ceea ce iti doresti. Pentru mine, reteta succesului a avut la baza ambitia, care ma caracterizeaza si faptul ca am gandit pozitiv, in orice situatie. Consider ca viata ne scoate in cale ceea ce gandim, simtim sau visam.

Ce ai schimba in viata ta, daca ai avea o bagheta magica?

Nu as schimba nimic! Spuneam ca viata este consecinta a ceea ce gandim si ne dorim si tocmai de aceea cred ca am obtinut ceea ce mi-am propus.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Pe plan personal, familia. Familia este totul pentru mine si ma sustine neconditionat in tot ceea ce fac. Din punct de vedere profesional, cea mai mare realizare este castigarea Trofeului Champions League, cu CSM Bucuresti. Este trofeul ravnit de orice sportiv, iar pentru mine, este o satisfactie imensa, pe care nu o pot descrie in cuvinte.

Care a fost reteta succesului in cazul CSM-ului, in castigarea Champions League?

La CSM s-a format un grup puternic, cu jucatoare experimentate, valoroase si dispuse sa dea totul pentru echipa. Am muncit mult, dar cel mai important aspect in obtinerea trofeului a fost faptul ca eram constiente ca putem realiza acest obiectiv, doar impreuna.

Cat de importanta este pregatirea mentala, in viata unui sportiv de performanta?

Pregatirea mentala este esentiala, in viata unui sportiv consacrat, dar si mai importanta este in formarea si dezvoltarea personalitatii sportivilor, aflati la inceput de drum. Pregatirea mentala ar trebui sa fie prezenta inca de la cele mai fragede varste, pentru a conduce copiii, intr-o directie corecta. In felul acesta, cand ajung sa se confrunte cu obstacolele vietii, sportive de la nivelul seniorilor, le va fi mult mai usor si vor avea mai multe sanse de reusita. Este important sa formam sportivi puternici, din punct de vedere mental, care sa faca fata presiunii.

De ce crezi ca sportul romanesc a ajuns in stadiul in care se regaseste azi?

Cred ca totul porneste de la felul in care s-a investit in ultimii ani, la nivel de copii si juniori. Situatia sportului de azi este consecinta a ceea ce s-a facut gresit in trecut. De asemenea, comparativ, cu marile puteri ale sportului mondial, suferim si la nivelul infrastructurii. Suntem in urma cu multe. In ciuda acestor neajunsuri, Romania are multi sportivi talentati, care modelati si formati corespunzator, ar avea sanse sa se impuna la nivel de top.

Ce ar trebui facut pentru redresarea situatiei sportului romanesc?

Dincolo de investitiile, la nivel de infrastructura, ar trebui sa investim in educatia si formarea copiilor, pentru a avea un viitor. De asemenea, ar trebui atrasi copii catre sport. Pe vremea cand eram copil, antrenorii umblau prin scoli sa recruteze copii talentati sau dispusi sa faca sport. In plus, ar trebui concepute programe de sprijinire a copiilor talentati, indiferent de categoria sociala din care provin. Sunt multi copii buni, care din cauza unor lipsuri materiale, nu reusesc sa continue pe drumul performantei, pentru ca parintii acestora nu isi permit sa le sustina activitatea.

Echipa nationala este un capitol inchis pentru tine sau ai fi dispusa sa revii sa joci pentru Romania?

Este o onoare sa joc pentru echipa nationala, dar pentru a se intampla acest lucru trebuie sa fiu solicitata. M-a intrebat multa lume de ce nu vin la echipa nationala si le-am spus tuturor ca pentru a veni trebuie sa fiu chemata. Asa ca cel mai bine pentru mine este sa ma concentrez pe activitatea de la echipa de club. Ma simt excelent, atat din punct de vedere fizic, cat si mental si sunt extrem de motivata sa castig trofee cu CSM-ul.

De ce crezi ca majoritatea sportivilor, dupa retragere, au probleme de reintegrare din punct de vedere social si profesional?

Raspunsul este simplu: pentru ca dedicandu-se in totalitate vietii sportive, sportivii nu mai au timp sau preocupare sa isi asigure si alte alternative, dupa ce isi vor incheia cariera. Ca sportiv de performanta esti mereu pe drumuri, in cantonamente, la meciuri si de multe ori este greu si sa iti finalizezi studiile. In acelasi timp, nu exista programe de constientizare a sportivilor sub aspect profesional. Ar trebui sa fie constienti ca viata sportiva nu dureaza vesnic si macar spre final de cariera sa se preocupe de ceea ce vor face dupa.

Ce ar trebui facut in acest sens? Ce le recomanzi sportivilor?

In primul rand le recomand sa isi termine studiile, pentru ca dupa ce isi incheie cariera sportiva, daca vor sa realizeze ceva, vor avea nevoie de anumite informatii si competente pe care nu le poti obtine pe terenul de sport. Scoala le poate oferi alternativa unei noi cariere. Uneori aceasta poate veni in completarea carierei sportive, pentru ca sportul are nevoie si de specialisti, care sa contribuie la cresterea nivelului de performanta; aici ma refer la manageri, la fizioterapeuti, antrenori sau alte categorii de personal implicate in sportul de performanta. De asemenea, si cluburile ar putea sprijini sportivii in acest sens, informandu-si sportivii despre alternativele pe care le au, ii pot sprijini sa urmeze anumite programe de dezvoltare scolara sau profesionala.

Cum vezi situatia tineretului din ziua de azi care se indeparteaza tot mai mult de sport, in favoarea unor activitati sedentare si ce le recomanzi?

Nu este nimic rau in a folosi tableta sau calculatorul, cu conditia sa o faci intr-un mod echilibrat. Toate acestea fac parte din beneficiile timpurilor noastre si nu le putem ignora, dar ele trebuie tinute sub control. Cred ca parintii sunt cei care pot ajuta copiii sa gestioneze corect timpul, in sensul ca ii pot orienta spre practicarea unui sport. In felul acesta copilul isi va consuma in mod placut energia, va fi mai sanatos si se va dezvolta armonios. Cred ca doua ore pe zi nu este un sacrificiu prea mare nici pentru copilul care practica sportul, nici pentru parintele care se ocupa de organizarea timpului copilului.

Cum a fost revederea cu fostele colege de la Oltchim, la Gala Campioanelor, eveniment organizat in aceasta vara la Ramnicu Valcea?

A fost o experienta minunată, plină de emoții si sincer am ramas cu o bucurie in suflet, de nedescris. In primul rând, pentru ca atunci cand Ramo ne-a întrebat daca suntem disponibile sa participam la meciul ei de retragere, pe care il organiza la Valcea, am raspunst toate pozitiv, iar asta demonstrează faptul ca la Oltchim am fost ca o familie!
Evenimentul a fost unic in România si pentru prima oară o mare handbalista a avut parte de o retragere, asa cum ar trebui sa avem toate! A fost frumos sa revedem vechiul staff, de la Oltchim, publicul, sa retraim intreaga atmosfera, sa stam împreuna, din nou, “cantonate”, in același hotel si sa depănăm amintiri; unele dintre noi am devenit mămici si ne-am bucurat sa facem cunoștință cu noii membri ai familiei. Organizarea a fost la superlativ si pentru asta îi mulțumim Ramonei Farcau, ca a facut posibil sa ne intorcem in timp si sa jucam din nou împreună!

Daca ar trebui sa te definesti in 3 cuvinte care ar fi acelea?

Luptatoare, ambitioasa si prietenoasa.

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!

Sa mai castig cel putin o data trofeul Champions League.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home4/r65778psih/rfhsport.ro/wp-includes/formatting.php:5759) in /home4/r65778psih/rfhsport.ro/wp-content/plugins/send-pdf-for-contact-form-7/classes/send-pdf.php on line 1420