De ce pleci? De ce ai mai rămâne?

Nu știm cum se va sfârși actuala campanie de calificare la Campionatul Mondial din Qatar, în noiembrie se va trage linie. Limpede pare acum doar decizia lui Mirel Rădoi de a nu mai continua pe banca selecționatei noastre și asta indiferent de locul pe care-l va ocupa echipa la final. În conferința de presă de după meciul cu Armenia, actualul selecționer ne-a spus: Din luna noiembrie, echipa națională trebuie să își găsească antrenor. Indiferent ce se întâmplă, eu nu voi mai fi. Contractul meu se termină, îmi văd de treaba mea. Contractul meu se termină, să aduceți pe cine vreți dumneavoastră. A adăugat că nu dorește ca declarația sa să fie percepută drept o formă de presiune asupra conducerii FRF pentru a-i prelungi contractul. Nu știm ce discuții se vor fi purtat între selecționer și oficiali de s-a ajuns la un asemenea deznodământ, dar momentul ales pentru a ne informa nu a fost deloc inspirat, ca să folosesc un eufemism, dacă ne gândim strict la dubla cu Islanda și Liechtenstein de peste o lună.

Boala mandatelor neterminate bântuie în România nu doar în lumea sportului, ci în mai toate domeniile. Gândiți-vă, preț de câteva secunde, la premierii care s-au perindat pe la Palatul Victoria din 2014 și până astăzi. Ca să vă ușurez treaba, vă spun eu: este vorba de 10 prim-miniștri, dintre care 3 au fost interimari. Asta a fost o mică paranteză. Revenind la subiectul nostru, naționala de fotbal, putem observa că și pe banca selecționatei a existat vânzoleală, fenomen care nu este altceva decât o dovadă a lipsei de viziune a celor care au condus FRF, instituția care are, primordial, grija reprezentării fotbalului românesc, iar asta se traduce în responsabilitate față de loturile naționale de fotbal. Din 2014, anul alegerii lui Răzvan Burleanu, selecționata mare a fost condusă de 5 antrenori. Elementul comun al celor 5 selecționeri este faptul că niciunul nu a dus la bun sfârșit un mandat. Din motive diverse, fiecare a abandonat înainte de a duce o treabă la capăt. Bună, rea, cum o fi aceasta. Mandatul fără încheiere, fără evaluare și raport de activitate, a devenit marcă românească. Consecințele acestei politici de cadre sunt provizoratul și lipsa de responsabilitate.

Cine este responsabil de eșec? În fotbal, antrenorul este primul vinovat. Cine răspunde pentru perpetuarea unui model de management defectuos? Cum cine? Tot antrenorul. Cel care face designul sistemului nu are nicio responsabilitate, căci el aparține unui univers în care contează doar declarațiile frumoase și strategiile sintetizate în ppt-uri colorate.

Pe Mirel Rădoi l-am criticat de multe ori, l-am considerat necopt pentru conducerea naționalei și l-am privit ca pe un tip prea orgolios. Nu mi-a plăcut nici maniera în care a renunțat la cariera de tricolor, în 2010, urmare a unor comentarii negative asupra prestațiilor sale. Zilele astea, într-un moment în care selecționata își regăsise suflul, decide să părăsească banca tehnică. Decizia abruptă de acum seamănă, într-o oarecare măsură, cu plecarea lui Ladislau Boloni din 2001.  Atunci, urmarea a fost fără noroc. Să sperăm că de data asta deznodământul campaniei de calificare va fi altul. Generația care ne-a încântat la CE de tineret  din 2019 are o șansă enormă de a demonstra că investiția de emoție și speranță făcută de microbiști a meritat.

Foto: looksport.ro

Editor RFH Sports & Management