Punct…și de la capat
9 februarie 2024
Handbalista Andreea Tănase s-a transferat de la CSO Ovidiu la Olympic RFH
18 august 2024
Punct…și de la capat
9 februarie 2024
Handbalista Andreea Tănase s-a transferat de la CSO Ovidiu la Olympic RFH
18 august 2024

Competențe și complezențe în handbalul juvenil românesc

Discutiile in jurul (in)compatibilitatii selectionerilor de la loturile nationale de juniori pot fi interminabile, atata vreme cat asupra deciziilor acestora planeaza suspiciunea subiecivismului sau a intereselor colaterale. Exista numeroase situatii in care selectionerii unui lot national antreneaza, in acelasi timp, LA ACEEASI CATEGORIE DE VARSTA si o echipa de club. Sub pretextul ca “ei cunosc cel mai bine jucatorii de la acea categorie de varsta, fiind implicati ca antrenori de club in competitiile oficiale” cei care numesc pe postul de selectioner antrenori care pregatesc echipe de club nu fac decat sa se ascunda dupa degete, pacalind handbalul.

Concret, se nasc cateva intrebari?!

1. Cum poate un antrenor de club, care este implicat in pregatirea unei echipe sa bata tara in lung si-n lat, pentru a vedea toti sportivii de pe acea categorie de varsta, cata vreme antreneaza o echipa si are agenda ocupata cu programul propriei echipe? Cand o face? Cate zile pe saptamana aloca supervizarii jucatorilor pasibili de a fi selectionati la lotul national?

2. Cat de obiectiva poate fi selectia atunci cand selectionerul trebuie sa aleaga intre un jucator pe care il pregateste zilnic si cu care participa in competitii cu echipa de club si un jucator pe care il vede o data la cateva luni sau nici macar nu il urmareste personal ci doar arunca razlet o privire pe un filmulet pe youtube sau pe tik-tok?

3. Antrenorii de club numiti selectioneri cand se deplaseaza in teritoriu? Imaginati-va un antrenor din Bucuresti care trebuie sa mearga la Satu Mare sau la Vaslui la finalul meciului echipei sale pentru a observa un jucator din orasele respective. Cand ar ajunge? Nu stim cu exactitate, dar cu siguranta dupa finalul meciului de la Satu-Mare sau Vaslui.

4. Din lipsa de timp si chef, antrenorii selectioneri pretind ca fac selectia “la turneele finale, pentru ca acolo sunt cei mai buni jucatori”. Nimic mai fals! Acolo sunt cele mai bune echipe. Exista posibilitatea ca un jucator valoros sa faca parte dintr-o echipa care nu are puterea de a ajunge la un turneu final. Ce face respectivul sportiv? Asteapta sa se califice echipa sa ca sa poata fi vazut de un selectioner priponit in scaunul de antrenor de club? De asemenea, la turneele finale selectionerii pot observa jucatori care dau randament strict datorita echipei din care fac parte, dar care individual nu ar corespunde criteriilor impuse de Federatie. Cum procedeaza? Il selecteaza doar pentru ca primeste un premiu individual sau il ignora, constient fiind ca exista si alti sportivi mai buni prin tara care nu au fost observati?

5. Selectiile se fac la turneele finale? Pai nu e mai usor sa stai pe scaun in tribuna, vreo saptamana pe la un turneu final si sa alegi 2 pivoti din 8 decat sa mergi prin toata tara, pe parcursul intregului an si sa fii nevoit sa alegi 2 pivoti din 200 de sportive orbservati?

Concluziile sunt simple

SELECTIONERII la nivelul juniorilor trebuie sa fie doar antrenori de lot national, pentru ca a munci pentru ROMANIA nu implica o munca part-time, depusa pentru optimizarea veniturilor si extinderea sferei de relatii. A fi selectioner implica mii de kilometric parcursi prin tara in interesul echipei nationale, sute de meciuri urmarite, pe viu, in salile de handbal, discutii cu sportivii aflati sub observare, cu antrenorii echipelor carora acestia apartin. Dincolo de munca de teren, selectionerul trebuie sa aiba acces la o baza de date a cel putin 50 de sportivi aflati in atentia echipei nationale a Romaniei, sa petreaca sute de ore in fata laptopului, facand analize comparative individuale pe fiecare post, astfel incat la ora trimiterii convocarilor printre cei selectionati sa nu scape fiica vreunui parinte suspus sau fiul vreunui conducator care i-ar putea inlesni selectionerului drumul spre “succes”.

In tot acest context, Federatia ar trebui sa ofere o remuneratie onesta, nu praf in ochi, 2.000-3.000 lei / actiune. In plus, selectionerilor trebuie sa li se puna la dispozitie masina si combustibil, astfel incat acestia sa poata face deconturi reale, in intersul handbalului romanesc. La final, ca treaba sa fie treaba, dupa ce selectionerul a definitivat lotul, indicat ar fi ca nimeni sa nu ii refaca lotul din pix, trecand peste observatiile si deciziile acestuia.

Daniel Rucareanu – Editor RFH Sports & Management

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *