Interviu cu Alex Moise, antrenorul unei generații care a făcut România să viseze

Pe Alex Moise l-am cunoscut la „Selecționata Regiunilor”, context în care am avut ocazia să descoperim mult mai mult decât antrenorul cu care ne întâlneam la meciurile directe ale echipelor noastre. Momentele petrecute împreună, discuțiile lungi și constructive despre handbal și abordarea matură ne-au făcut să vedem în Alex Moise un antrenor de perspectivă, care va avea un cuvânt de spus în handbalul românesc.

Există antrenori care câștigă meciuri și există antrenori care formează oameni. Alex Moise face parte din cea de-a doua categorie. Dând dovadă de carismă, curaj și profesionalism, tânărul tehnician și-a dedicat energia și timpul unei misiuni care depășește granițele terenului de joc: construirea unei generații de sportive pregătite să facă pasul spre marea performanță. Prin profesionalism, pasiune și o implicare totală, Alex a reușit să transforme un grup de junioare într-o echipă care a luptat până la ultima resursă și a făcut România mândră. În rândurile care urmează, descoperim perspectiva unui antrenor pentru care performanța începe întotdeauna cu oamenii.

Alex, în primul rând, FELICITĂRI pentru întregul parcurs înregistrat de echipa CSM Bucuresti în EHF Youth Champions League. O țară întreagă a urmărit cu sufletul la gură evoluția voastră în cadrul Turneului Final 4. Începem prin a te întreba ce a avut CSM-ul sezonul acesta, care au fost atuurile echipei și cum ai reușit să le pui în valoare pentru a ajunge vicecampioane europene?

Principalul nostru atu pe care l-am avuti a fost, cu siguranță, starea de spirit. Am încercat să pregătim turneul Final 4 într-un cadru relaxat și am pus foarte mult accent pe crearea unui mediu în care să ne antrenăm cu zâmbetul pe buze, de plăcere, și doar să avem în gând practicarea unui handbal cât mai bun la Budapesta. Nu ne-am gândit nici măcar o secundă la rezultat și am prioritizat, cât s-a putut de mult, experiența.

Cum ai caracteriza experiența trăită recent la Final 4?

Experiența pe care am trăit-o în cele două zile în Budapesta este foarte greu de caracterizat; nu știu dacă cuvintele îi pot face dreptate. A fost, cu siguranță, un privilegiu extraordinar și o experiență unică pentru viețile tuturor celor implicați, două zile pe care nu le va uita nimeni și care vor avea întotdeauna un loc special în sufletele noastre, mai ales că am putut asista și la toate meciurile din Final 4-ul senioarelor.

Ați avut parte de două meciuri foarte intense, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere mental. Ați revenit spectaculos pe tabelă și ați avut resursele fizice necesare să duceți consecutiv două meciuri cu prelungiri. Ce le-ai transmis fetelor atunci când lucrurile păreau pierdute, adversarele voastre distanțându-se chiar și la 8 goluri?

În momentele dificile le-am transmis să nu uite principalul nostru scop de la Budapesta: acela de a ne bucura cu adevărat de experiență. Am resimțit foarte multe momente de presiune în prima repriză a meciului cu Gyor și am încercat cât mai mult să le readuc în atmosfera și mentalitatea cu care ne-am pregătit pentru turneu, lucru pe care l-am reușit. În a doua repriză din semifinale, zâmbetul a revenit, presiunea s-a diminuat și ne-am bucurat cu adevărat de experiență, fără să ne gândim la rezultat. La vestiar, în pauza meciului, am ajuns cu fetele la concluzia că nu avem absolut nimic de pierdut, ci doar lucruri din care putem câștiga, indiferent de rezultatul meciului.

Ești un antrenor tânăr, care a început de jos. Într-un timp extrem de scurt ai obținut rezultate de care unii nu se bucură după o carieră întreagă. Care sunt atuurile tale, ca profesionist? Cum ai reușit să te impui la acest nivel?

În primul rând, am avut parte de o susținere imensă din partea clubului. Indiferent de vârstă și de lipsa de experiență pe care am avut-o, am fost sprijinit în fiecare etapă și am simțit un suport extraordinar, lucru care mi-a oferit foarte multă încredere și m-a motivat în fiecare sezon. Acesta a fost principalul meu atu și mă consider complet privilegiat pentru sprijinul care mi s-a acordat. Un alt atu pe care îl consider este chiar vârsta pe care o am. Sunt foarte apropiat de fete și avem, în primul rând, o strânsă legătură de prietenie înaintea relației antrenor-sportiv. Această apropiere de vârstă m-a ajutat să construiesc o relație foarte strânsă cu fetele, o relație în care țin cont mult de părerea lor, în care ascult fiecare problemă și în care încercăm să găsim rezolvări împreună, atât în meciuri, cât și în problemele lor de zi cu zi.

Ce le-ai transmis fetelor după ce ați pus la gât medalia de argint în Youth Champions League?

Există puțină dezamăgire după finală. Cu siguranță ele își doreau medalia de aur, dar am încercat să le arăt o perspectivă diferită, în care medalia noastră de argint este extrem de valoroasă și are o însemnătate enormă. Le-am spus că trebuie să fie mai mult decât mândre: au jucat în cea mai mare arenă din lume, în fața a 3000 de români care le-au susținut pe tot parcursul meciului și pe care nu i-au dezamăgit nicio secundă. Le-au arătat ce înseamnă să nu cedezi deloc și că au o mentalitate de învingătoare, lucru de care nu pot fi decât mândre. Emulația care s-a creat în jurul lor a fost extraordinară și le-a adus momente de neuitat, momente care le vor defini pozitiv carierele sportive. Nu pot să le mulțumesc îndeajuns tuturor celor care au venit la sală, dar și celor care ne-au urmărit din fața televizoarelor. Ne-au făcut să ne simțim cu adevărat mândri că suntem români și ne-au oferit o experiență la care nici măcar nu visam la începutul sezonului.

Cum v-ați bucurat de această reușită?

Din păcate, nu am avut timpul necesar să sărbătorim cu adevărat această performanță. Imediat după Budapesta am plecat la turneul final din campionatul intern și nu am avut timpul necesar. Dar cu siguranță vom sărbători după ce ne întoarcem. În seara finalei, în schimb, am petrecut puțin timp pe terasa hotelului unde am fost cazați și ne-am bucurat de ultimele momente petrecute la Final 4.

Există o poveste din vestiar pe care lumea nu o cunoaște și pe care ne-o poți spune, astfel încât lumea să înțeleagă cum ați obținut aceste rezultate?

Nu cred că există neapărat o poveste necunoscută din vestiar care să fi contribuit direct la aceste rezultate. Atmosfera pe care am încercat să o construiesc a fost importantă: mi-am dorit foarte mult să creez un mediu în care copiii să se stimuleze reciproc, fără a fi nevoie de intervenția mea, un mediu plăcut în care să punem accent pe proces în detrimentul rezultatului. Acest mindset al vestiarului a contat enorm pentru noi.

Fără a da nume, accepți o provocare? Pe câte dintre fetele pe care le-ai avut în vestiar sezonul acesta le vezi în câțiva ani în Liga Florilor?

Poate sunt puțin subiectiv, dar consider că în viitorul apropiat va exista un număr considerabil de jucătoare din această echipă care se vor regăsi cu siguranță în echipele din Liga Florilor.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de antrenor și cum ai reușit să treci peste el?

Îmi e greu să spun că am avut un „cel mai greu moment din carieră”, pentru că de fiecare dată am resimțit suportul tuturor oamenilor cu care lucrez, de la conducerea clubului până la fetele pe care le antrenez. Chiar dacă au existat momente delicate, susținerea lor m-a ajutat să nu le amplific și să nu le percep ca fiind probleme atât de mari.

Cine te-a influențat cel mai mult în definirea propriei concepții, ca antrenor?

Cu siguranță există modele după care mă ghidez. M-am uitat mereu cu mare atenție la antrenorii echipei de senioare. I-am admirat foarte mult pe Helle Thomsen și pe Adi Vasile, iar în parcursul meu de formare ca antrenor îmi doresc să integrez cât mai multe dintre calitățile lor. Sunt oameni care m-au motivat și mi-au influențat profund viziunea asupra handbalului, în special Adi, care m-a susținut, mi-a oferit sfaturi și m-a ajutat foarte mult în acest sezon recent încheiat.

Ce preocupări ai în viața de zi cu zi?

Poate pare plictisitor, dar preocupările mele principale, chiar și în timpul liber, sunt tot legate de handbal. Este o pasiune mult prea mare pentru mine și simt că universul meu se învârte în jurul acestui sport. Foarte greu mă pot deconecta de la handbal, care rămâne principala mea preocupare chiar și în timpul liber.

Când ai citit ultima oară o carte și care a fost aceasta?

Încerc să citesc cărți care mă pot ajuta în această meserie. Îmi place foarte mult să citesc biografiile foștilor mari sportivi, dar și ale marilor antrenori. Ultima carte citită a fost biografia antrenorului de baschet Phil Jackson, „11 Inele”.

Felicitări! Foarte bună! Recomandăm lectura!

„Performanța începe întotdeauna cu oamenii”

În ultima vreme, publicul a împărțit lumea handbalului în românce și jucatoare străine, considerând că sportivele românce nu sunt suficient de bine instruite tehnic și de mature din punct de vedere emoțional, pentru a merita șansa de a evolua în prima ligă de senioare. Recent, prin prestația voastră de la Budapesta, ați dovedit că România are resursele necesare pentru a alimenta handbalul cu sportive de calitate. Este pregătită România să își asume cu responsabilitate un proiect de țară, prin care să construiască sănătos, valorizând potențialul sportivelor crescute în academiile de la noi din țară?

Consider că România este pregătită pentru a-și asuma un asemenea proiect. Avem sportive foarte talentate care pot face parte din loturile echipelor din Liga Națională și pot crea o concurență benefică cu jucătoarele străine de mare valoare. Am arătat că avem valoarea necesară și cred că putem fi un model benefic care poate contribui la această schimbare.

Ce ar trebui schimbat la nivel juvenil în România, pentru a valorifica talentul existent?

În opinia mea, cel mai important lucru care ar trebui schimbat este percepția pe care o avem asupra rezultatelor. Foarte multă lume din handbalul juvenil românesc pune un preț foarte mare pe câștigarea acestor medalii și titluri, iar copiii cresc într-o presiune constantă de la vârste foarte fragede. Goana după rezultat a devenit foarte mare și nu cred că este un lucru benefic. Consider că procesul este mult mai important decât rezultatul final și că este nevoie să schimbăm această mentalitate.

Care sunt principalele obstacole cu care se confruntă juniorii din România în drumul spre trecerea la nivelul de seniori și cum crezi că le pot depăși?

Juniorii noștri au nevoie de mai multă încredere în trecerea spre seniorat. Sunt atât de multe exemple de jucătoare tinere românce care au primit încredere și nu au dezamăgit. Răspunsul meu poate sună simplu, dar cred că este vorba, în mare măsură, doar despre a oferi încredere tânărului jucător român, care să nu se mulțumească doar cu statutul de a fi în lot, ci să își dorească să demonstreze. Dacă aceste două lucruri vor exista, sunt convins că sportivii noștri pot depăși aceste obstacole.

Care crezi că sunt principalele probleme cu care se confruntă în prezent handbalul românesc?

Principala problemă a handbalului pe care o văd este aceeași legată de rezultatele la nivel juvenil. Înainte să ne uităm la problemele din vârful piramidei, ar trebui să ne uităm la cele de la baza acesteia. Cu riscul de a mă repeta, consider că aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă handbalul românesc. Sunt convins că am putea crește jucători de valoare mult mai mare dacă nu am pune accentul, în primul rând, pe rezultate, ci pe dezvoltarea sportivilor

Dacă ai avea puterea de a schimba problemele handbalului românesc, care ar fi strategia sau soluțiile pe care le propui?

Nu m-am gândit la o soluție sau strategie anume. Nu cred că am competența necesară pentru a găsi soluții sau strategii, dar cred că ne-am putea schimba perspectiva asupra juniorilor. Cu o gândire în care presiunea rezultatului să existe cât mai puțin, cred că putem schimba lucrurile în bine.

Care sunt cele mai importante valori după care trebuie să se orienteze un tânăr sportiv?

Disciplina, fără dar și poate, este cea mai mare valoare pe care trebuie să o prețuiască un tânăr sportiv. Este principalul pilon al performanței și, dacă nu pui foarte mult accent pe acest aspect, riști să pornești cu stângul în aceasta cariera.

Care este cel mai mare mit despre handbalul juvenil românesc?

Cel mai mare neadevăr din handbalul juvenil românesc este convingerea că titlurile la nivelul copiilor si juniorilor sunt cele care contează cel mai mult.

Dacă ar fi să rezumi întreaga experiență din EHF Youth Champions League într-un singur cuvânt, care ar fi acesta?

Familie

Mulțumim! Îți ținem pumnii în tot ceea ce faci!

Surse foto: lovegraphy /EHF / Kolektif; Emilia Nicolae