“Orandum est ut sit mens sana in corpore sano.” Juvenal, Satire, X
A făcut vâlvă reacția personalităților academice și a corpurilor profesionale din domeniile socio-umane ( istorie, geografie, filozofie etc) vis a vis de publicarea planurilor – cadru privind învățământul preuniversitar românesc. Au reacționat, firesc, și profesorii de limbă și literatură română, în fața propunerii de scădere a numărului de ore/săptămână la această disciplină în anii terminali în trunchiul comun. Au protestat și profesorii de matematică, deoarece circulă varianta conform căreia și numărul de ore ore de matematică la specializări cu profil științific pot scădea. Dumnezeu știe ce va ieși, în final, din “laboratoarele” numite consultări.
Dinspre Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (UNEFS), instituția școlară cea mai prestigioasă din domeniul sportului, nu avem încă nicio reacție. La fel, n-am auzit ca profesorii de sport să aibă vreun comentariu, probabil că ei se declară mulțumiți cu faptul că ora lor săptămânală încă rămâne fixată în trunchiul comun la toate specializările. Trecute sunt momentele în care oamenii din lumea educației fizice semnalau faptul că restrângerea catedrelor de educație fizică și sport reprezintă un adevărat atentat la sănătatea a generațiilor viitoare. Acum ne interesează alte discipline, cu denumiri sclipicioase, nu banalul “Sport”, cum i se zice printre elevi.
“Sportul este pentru ăia cu minte mai puțină, pentru cei care nu vor face nimic în viața adultă”, cam așa gândesc foarte mulți dintre noi, să nu ocolim acest adevăr crud. Nu contează importanța sănătății și a condiției fizice pentru noi toți, nu contează nenumăratele exemple de foști sportivi care au activități profesionale remarcabile și care contribuie la îmbogățirea societății, nu contează că unii dintre campionii noștri sunt cei mai buni ambasadori pe care țara asta i-a avut în epoca postbelică; nu, nimic din toate acestea nu contează, sportivii vor rămâne etern plasați în categoria disprețuită a celor care nu sunt de vreun folos real lumii, nu-s prea mintoși și, nu știu cum, primesc foloase exagerate pentru prestațiile lor. Ceea ce facem în viața de zi cu zi contrastează cu ceea ce predicăm în mod curent, dar asta este o altă poveste, una fără sfârșit.
Înainte de a analiza statutul orelor la disciplina “Educație fizică și sport”, sunt necesare câteva clarificări terminologice. Astfel, prin „trunchi comun” (TC) reprezintă disciplinele obligatorii pe care trebuie să le urmeze un elev pe parcursul anilor de școală/unui an școlar indiferent de specializare, “Curriculum de specialitate” (CS) cuprinde discipline de specialitate( comune tuturor claselor cu aceeași specializare) și “Curriculumul la decizia elevilor din oferta școlii (CDEOȘ)” constă în disciplinele pe care elevii le pot alege din oferta școlii, în funcție de propriile nevoi și interese de cunoaștere. TC reprezintă 50% din numărul de ore, CS cumulează 30% din numărul și CDEOȘ înseamnă 20% din numărul total de ore pe care le are un elev pe parcursul unui an școlar.
Dar să revenim la tema articolului nostru, și anume numărul de ore alocate educației fizice și sportului în noua schemă de organizare a cursurilor gândită de experții ministeriali. În trunchiul comun (TC), la toate profilurile, este prevăzută o singură oră pe săptămână pentru disciplina “Educație fizică și sport”. La unele specializări specifice profilului ”Pedagogic”, cum ar fi “Pedagogia educației timpurii”, ”Pedagogia învățământului primar” și ”Pedagogia educației nonformale”, toate asociate filierei pedagogice, unde este prevăzută o oră/săptămână pentru educație fizică de specialitate ce ține de categoriile de școlari cărora viitorii pedagogi li se vor adresa. Nu discutăm cazul liceelor cu profil sportiv, deoarece acestea reprezintă un caz aparte. Deci, o oră de sport/săptămână este standardul în materie de mișcare pe care îl oferă școala românească de astăzi copiilor săi. Dacă vrei ca fiica sau fiul tău să facă mai multă mișcare, să fie mai sănătos, trebuie să te descurci, acesta este gândul care îți vine automat în minte. Și părinții se descurcă cum pot…
Care este starea acestei discipline în alte sisteme școlare? În Franța, de exemplu, numărul de ore de sport este 3-4 ore/săptămână. În Germania, în funcție de nivel și de profil, numărul de ore de sport pe săptămână este variază între două și patru. În Marea Britanie, autoritățile au impus un minimum de două ore pe săptămână pentru educație fizică și sport. În Cehia, pentru a apela la un exemplu din zona noastră, autoritățile au prevăzut două ore/săpătămână de sport pentru ciclul primar, școlile având libertatea de a mai adăuga încă o oră în programă; în ciclul secundar, pe lângă cele două ore obligatorii/săptămână, școlile pot creiona programe care prevăd până la patru ore de sport/săptămână. Comparația între noi și ceilalți din lumea civilizată ne este clar defavorabilă.
Celor care decid că “Educația fizică și sportul” nu merită atenția lor dorim să le amintim că versul lui Juvenal, care a devenit deviză în multe săli de sport sub forma scurtă – mens sana in corpore sano -, reprezintă nu doar un îndemn la mișcare pentru a avea o minte cât mai clară într-un corp sănătos, ci și un scurt avertisment pentru cei care cred că starea lor de bine depinde exclusiv de ceea ce vor ei.
Noile planuri-cadru se găsesc pe site-ul Ministerului Educației, la următorul link: https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2025/div/Cons_pub_Proiecte_Planuri_cadru_Liceu_zi.pdf . Cei interesați pot trimite observații până în data de de 6 martie. Ar fi de dorit ca profesorii de educație fizică și sport să citească documentele, să le adnoteze și să trimită observații și propuneri. Nu ar apăra doar disciplina și catedrele lor, ci și sănătatea copiilor nostri.
Sursă foto: https://provost.indiana.edu/news/2021/heatlh-wellness-council.html; washingtonpost.com/lifestyle/
Daniel Rucareanu
Editor RFH Sport & Management