ACS Olympic RFH a semnat un parteneriat cu Anritsu Solutions, lider pe piata echipamentelor de masura si control in telecomunicatii
2 octombrie 2020
Mesterul Lucescu si fotbalul de aur
5 octombrie 2020

Interviu cu Ianis Hagi: Viata te rasplateste atunci cand muncesti si iubesti ceea ce faci! 

Pe 24 aprilie 2001, pe fostul Stadion “Lia Manoliu”, era organizat meciul de retragere al lui Gheorghe Hagi, cel mai important fotbalist român din istorie. Imaginea emoționantă care s-a fixat în memoria afectivă a suporterilor români, l-a surprins, la finalul meciului, pe Gică Hagi făcand turul de onoare al stadionului împreună cu fiul său, care avea pe atunci 2 ani și jumătate. Amândoi purtau echipamentul echipei naționale. A fost, la nivel simbolic, transferul de emoție, de responsabilitate și de pasiune dintre un tată și fiul său. Privit din perspectiva ultimilor ani, care au coincis cu ascensiunea lui Ianis Hagi, momentul de atunci a însemnat predarea unei ștafete între generațiile fotbalului nostru. Ianis poartă un nume simbol pentru sportul românesc, care ar apăsa pe umerii oricui, dar el este totodată responsabil de destinul său. Hagi înseamnă trecut luminos al fotbalului nostru, dar înseamnă și prezent și viitor.

Care este prima amintire legată de sport pe care o ai? Ce vârstă aveai pe atunci?

Nu-mi vine in minte o singura amintire, dar ceea ce pot spune este faptul ca de cand eram foarte mic, orice faceam, oriunde eram, faceam miscare, totul era legat de sport, jucam handbal, fotbal, baschet, alergam intruna, jucam „leapsa”. Am fost un copil foarte activ, iubeam miscarea si eram neobosit.

Când ai văzut primul meci de fotbal din tribună? Ce îți amintești din acel meci?

Pffff….eram foarte mic. Nu mai stiu exact care a fost meciul, stiu doar ca tata juca. Primele meciuri, cand juca tata, mi le amintesc vag, mai degraba ca pe o stare de spirit, insa imi amintesc bine meciurile echipelor pe care tata le-a antrenat, de la Bursa, de la Galata, de la Poli Timisoara. Eram mic si mergeam la stadion cu mama si cu sora mea, Kira si traiam meciurile foarte intens, mama fiind cea care ne transmitea emotia premergatoare meciului.

Când ai știut că vrei să devii fotbalist profesionist?

Nu identific un moment anume cand sa fi decis sa devin fotbalist profesionist, a fost mai degraba o procupare continua pentru fotbal. Simt ca m-am nascut cu pasiunea pentru fotbal. Iubesc fotbalul de cand ma stiu, in jurul meu totul era despre fotbal, tata antrena, vorbea mai mereu despre fotbal. Am crescut intr-un mediu in care totul era fotbal. Tata m-a dus peste tot, eram mic si mergeam la vestiare, la antrenamente, vedeam si simteam tot ce presupune cariera de fotbalist. In plus, acasa, ne uitam la televizor numai la fotbal; nu cred ca in afara de fotbal sau de sport, in general, ne mai uitam la altceva.

Care este partida de fotbal pe care nu o vei uita niciodată?

Pot spune ca sunt un fotbalist norocos, din punctul acesta de vedere. Sunt multe meciuri care au o semnificatie aparte pentru mine si multe momente de neuitat. As incepe cu debutul in prima liga, apoi ar fi primul gol, debutul la echipa nationala, primul trofeu castigat… Imi doream foarte mult sa contribui la primul trofeu castigat, sa scriem istorie pentru clubul Viitorul, sa las ceva in urma. Pana la urma am castigat doua trofee. Continuand, ar mai fi meciurile de la Campionatul European de tineret, debutul in cupele europene, meciul cu Braga de la Rangers…sunt multe momente. Tocmai acesta este motivul pentru care ma consider un fotbalist norocos. Cariera mi-a oferit multe momente emotionante. Tot ce am reusit pana acum se bazeaza pe munca, pe daruire, pe pasiunea si motivatia de a fi mereu la cel mai inalt nivel. Consider ca mereu am de invatat, ma dedic 100% si sunt convins ca voi fi rasplatit cu momente si mai frumoase decat cele pe care le-am trait pana acum.

Care este fotbalistul pe care îl admiri cel mai mult?

Nu am un singur fotbalist preferat. Mereu au aparut fotbalisti incredibili, care m-au fascinat si pe care i-am admirat. Din generatia actuala m-au atras pe rand Cristiano, in perioada Manchester United, Messi si Neymar. Din generatia trecuta i-as mentiona pe Zidane si pe Platini. Nu am avut sansa sa ii vad pe viu, ci doar pe Youtube, dar mi se par senzationali. In afara de cei doi, l-as mai mentiona pe Johan Cruyff. Am urmarit toate filmele de pe youtube cu Cruyff. De la el am avut de invatat enorm, incepand cu stilul de joc si jocul cu ambele picioare. In plus, dincolo de latura sportiva, la Cruyff m-au atras mentalitatea si educatia pe care le-a etalat atat in teren, cat si in afara terenului. Simt ca am multe in comun cu Johan Cruyff.

Care este sportivul român pe care îl admiri cel mai mult? Dar sportivul străin preferat? Prin ce ți-au câștigat admirația?

Simona Halep, clar! Simona este gura de oxigen a sportului romanesc pe plan mondial. Sa fii numarul 1 mondial este ceva incredibil si ar trebui sa fie un motiv de mandrie pentru toti romanii. Dintre sportivii straini, cel mai mult il admir pe Stephen Curry. Este fascinant prin tot ceea ce a reusit, si-a depasit limitele, desi initial lumea nu ii dadea sanse, a schimbat gandirea in baschet, asa cum a facut-o si Michael Jordan. Ma regasesc in povestea lui. De multe ori, cand ma confrunt cu anumite provocari, cand imi este greu, identificandu-ma cu el, ma inspira si imi da forta de a deveni mai bun.

După anii petrecuți la Viitorul Constanța, ai evoluat în 3 campionate de fotbal din străinătate – în Italia (Fiorentina, 2016 – 2017), Belgia (Genk, 2019 – 2020) și Scoția (2019 – 2020).

Care sunt diferențele dintre cele 3 ligi străine în care ai jucat și Liga I?

Cum spuneam, ma simt norocos. De la 10 ani am crescut intr-un mediu sanatos, la Academie, acolo unde am beneficiat de cele mai bune conditii de pregatire. Aici am avut multe de invatat, fotbalistic vorbind, mi-a fost usor sa ma adaptez cand am plecat afara. La Viitorul am invatat toate sistemele de joc, m-am format ca jucator si m-am dezvoltat frumos. In rest, diferentele majore sunt cele generate de bugete, de nivelul salarial si de ceea ce isi permit cluburile de afara si cele din Liga 1. Daca as face un clasament, as pune Glasgow Rangers pe prima pozitie. Aici avem absolut tot, de la conditii de pregatire, la alimentatie sau conditii de refacere si recuperare. In rest, m-am simtit bine peste tot, am avut conditii bune.

După prestația foarte bună de la Campionatul European de Fotbal pentru Tineret din 2019, echipa de tineret (olimpică) s-a calificat la Jocurile Olimpice de Tokyo după o pauză de 56 de ani. A fost, este o realizare remarcabilă a echipei noastre. Este a patra participare a echipei noastre la Turneul Olimpic, precedentele calificări fiind cele din 1924 ( JO de la Paris ), 1952 ( JO de la Helsinki) și 1964 (JO de la Tokyo). Trebuie precizat faptul că fotbalul este singurul sport de echipă care a obținut calificarea la Olimpiadă.

Care este obiectivul pe care vi l-ați propus pentru Turneul Final din vara anului viitor?

Personal am fost crescut de mic cu ambitia de a deveni cel mai bun, de a-mi dori mereu sa castig, asa ca imi propun sa castigam titlul olimpic. Avem un grup bun si un antrenor cu o mentalitate puternica si sunt convins ca si ei isi doresc acelasi lucru.

Care este învățătura principală pe care ți-a oferit-o sportul?

Invatatura de baza pe care am deprins-o in sport este ca totul depinde de tine. Indiferent daca practici un sport de echipa sau unul individual, succesul este consecinta modului in care te antrenezi, a sacrificiilor pe care le faci si a modului in care privesti provocarile care care apar in cariera.

It’s amazing! Just IBROX, baby!

Ai impresionat multa lume cu interviurile tale, intr-o engleza perfecta, cu accent britanic.

Ai studiat in particular engleza, ai aprofundat-o prin pregatire individuala sau ai „furat-o” in scurtul timp petrecut in Scotia?

Gradinita si scoala le-am facut in engleza. Acesta este meritul mamei mele si tin sa ii multumesc pentru faptul ca atat pe mine, cat si pe sora mea, Kira, ne-a trimis la scoala cu predare in limba engleza.

Cate limbi straine vorbesti?

Doua. Engleza si italiana.

Iti place sa citesti? Ce gen? Care este ultima carte pe care ai citit-o si cu ce invatatura ai ramas?

Imi plac biografiile. Ultima pe care am citit-o este biografia lui Kevin Hart. Mi-a ramas ideea ca nu conteaza de unde vii in viata, daca esti sarac sau bogat si totul tine de cat de mult muncesti si cat de mult iti doresti sa iti atingi visurile.

Viata te rasplateste atunci cand muncesti si iubesti ceea ce faci! Important este sa dai tot ce este mai bun! 

Multa lume vorbeste despre educatia sportiva pe care tatal tau, Gica, ti-a oferit-o de mic. As vrea sa vorbim putin despre omul Ianis Hagi si despre rolul familiei in definirea ta ca individ.

Care sunt principalele valori pe care familia ti le-a transmis si care te-au ajutat sa te cladesti ca om?

Tata m-a invatat ca in viata voi primi in functie de cat voi da. Nu conteaza ce vrei sa faci in viata, poti fi fotbalist, actor sau zugrav, important este sa iubesti ceea ce faci, sa fii corect cu tine insuti, sa te dedici muncii tale, sa crezi in tine si sa dai tot ce este mai bun. Lucrurile bune se intorc in viata, atunci cand muncesti si iubesti ceea ce faci.

Daca lumea cunoaste in mare parte rolul tatalui tau, in educatia ta, ai putea sa ne vorbesti despre rolul mamei, in formarea ta? Unde si-a pus cel mai multa mama amprenta?

Daca as avea o zi intreaga la dispozitie sa vorbesc despre mama, cred ca nu mi-ar ajunge. Mama este persoana care tine familia impreuna, are grija de toti trei. S-a implicat foarte mult in educatia mea si a Kirei, ne-a invatat cum sa ne comportam, a avut grija sa acordam importanta scolii, l-a suplinit de multe ori pe tata, care de cele mai multe ori era ocupat cu antrenamentele, ne-a format ca oameni si ne-a tinut cu picioarele pe pamant. Mama este universul meu, ii datorez enorm si ii multumesc pentru tot ce a facut si face pentru mine, Kira si pentru tata.

Cum decurge o zi din viata ta, in cadrul familiei?

In cadrul familiei sunt doar in vacanta. Imi place enorm sa petrec timp cu ei, mergem la restaurant, povestim, cu tata ma uit la televizor la fotbal. Pentru mine familie inseamna mai mult decat mama, tata si Kira, aici incluzandu-i si pe bunici. Fiind mult timp plecat, imi lipsesc, mi-e dor de ei, iar atunci cand suntem impreuna, petrecem timp de calitate. Cand ajung acasa stau departe de telefon, tableta si alte gadgeturi care mi-ar putea manca timpul, in dauna familiei. Cand sunt cu ei, vreau sa ma bucur de ei si sa le dau tot ce e mai bun.

In urma cu ceva vreme, am realizat un interviu incarcat de emotie, cu Gica si l-am surprins cu intrebarea: Cand ai plans ultima oara si care a fost motivul pentru care ai facut-o? Te-as intreba acelasi lucru…

Cand ai plans ultima oara?

Mmmmm…dupa meciul cu Germania, de la Campionatul European, dupa fluierul final. Motivul este simplu de presupus.

Daca ar fi sa te definesti in trei cuvinte care ar fi acelea?

M-as limita la doua: ambitios si respectuos.

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o?!

Singurul lucru pe care mi-l doresc este ca eu si familia mea sa fim sanatosi. Daca sunt sanatos, voi putea realiza tot ceea ce mi-am propus.

Multumim! Iti tinem pumnii! Sa iasa totul asa cum ti-ai propus!

Si eu va multumesc!

Foto: arhiva personala Ianis Hagi

Interviu realizat de Andreas Hniatiuc & Daniel Rucareanu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home4/r65778psih/rfhsport.ro/wp-includes/formatting.php:5759) in /home4/r65778psih/rfhsport.ro/wp-content/plugins/send-pdf-for-contact-form-7/classes/send-pdf.php on line 1420