Newsletter luna IULIE
25 august 2019

Interviu cu Mari Doiciu, antrenor coordonator Olympic RFH

Mari Doiciu Gyorffy

Mari Doiciu: “Educația la Olympic RFH se face prin sport!”

Una dintre cele mai cunoscute handbaliste pe care le-a avut România, Marinela Doiciu, a început treaba la inceputul acestei luni, cu micuții de la Olympic RFH. Alături de Ramona Farcău, de preparatorul fizic Cristi Dodan și de psihologul sportiv Andreas Hniatiuc, Mari Doiciu le preda copiilor tainele handbalului.

Chiar dacă a jucat handbal până aproape de 50 de ani, Mari se simte excelent în preajma copiilor și spune că a ales sa se implice in proiectul Olympic RFH pentru că este unul dintre cele mai sănătoase proiecte din handbalul juvenil din România.

Ce te-a determinat sa alegi proiectul Olympic RFH?

Mari DoiciuAm urmărit ce face Ramona Farcău aici si am observat că este un proiect foarte serios, unde copiilor nu le lipsește nimic. Îmi place foarte mult să lucrez cu cei mici, am văzut implicare la Olympic, am simțit că este un loc unde voi putea antrena așa cum trebuie și nu m-am înșelat. Mi-a placut abordarea, conceputul adoptat de clubul Ramonei, care pune pe prim plan nevoile copiilor. Este important sa le creezi copiilor un mediu optim, in care sa se simta bine, sa se simta valorizati si sa vina cu drag la antrenamente. Aici copiii sunt relaxati, zambesc, pun suflet la antrenamente, sunt ambitiosi si incep sa isi faca planuri de viitor, in handbal.

Cum arată astăzi handbalul juvenil din România?

În ultimii ani am observat că se fac mari eforturi de atragere a copiilor la handbal și acum baza piramidei s-a mărit, iar antrenorii au avut mai mereu de unde alege. În ultima vreme, observ că la nivel de seniori predomină jucătorii străini, atat in handbalul feminin, cat și in cel masculin. La Centrul de la Vâlcea s-a lucrat profesionist, pentru că tinerele de acolo au fost mereu baza loturilor naționale, unele dintre ele ajungând și în vestiarul unor echipe de Ligă Națională. La nivel de juniorat, mai mereu au fost performanțe, să ne amintim de primul titlu mondial la tineret, din 1967, după care au urmat alte două, în 1995 și 1999, de cele două titluri europene, din 1998 și 2000; au fost medalii de aur și la junioare, la Campionatul European, în 1999, și la cel Mondial, în 2014. E clar că antrenorii noștri se pricep la copii, știu să-i crească și să-i ducă sus, cât se poate de sus. Însa in ultima vreme, multe dintre talentele noastre se pierd, după ce termină junioratul, pentru că nu-și mai găsesc angajament. Cauza este importul mare de sportivi din străinătate, care nu ridica nici valoarea campionatului nostru, pentru că nici Oltchim, nici Baia Mare nu s-au impus în Champions League, cu toate vedetele Europei în vestiar, și nici potențialele jucătoare de lot național nu mai au același tonus, ajungând rezerve de lux. La fel s-a întâmplat Marilena Doiciu Olympicși cu CSM București, au câștigat un trofeu într-un an în care nu-și propuseseră obiectivul, apoi s-a încercat an de an, dar fără succes.

Cluburile private reprezintă o soluție?

Este foarte important să se lucreze profesionist, ca antrenorul să vină cu plăcere la locul de muncă și să le predea cu zâmbetul pe buze copiilor. Eu încerc să mă fac plăcută tuturor. Și cluburile private, știu că sunt foarte puține, pot face diferența, dar cu condiția ca Federația să le sprijine. De exemplu, nu înțeleg ce se întâmplă cu echipele din mediul public. Nu știu de ce STB-ul nu mai susține performanța, ca și IMGB-ul sau Antilopa, ca să nu mai vorbesc de Metrorex. Se poate invoca recesiunea care a cuprins economia România, de la Revoluția din 1989 încoace, dar nu cred că ăsta este un motiv real. Și dacă cei care prosperă în afaceri și care au condiții, nu se gândesc la sport, la binefacerile lui, atunci cine o face? Ar fi trebui ca cei din mediul privat sa se implice in sustinerea sportului, mai ales la nivel juvenil, pentru ca astfel ar exista beneficii multiple, atat la nivel social, cat si la nivel de imagine a companiilor implicate in sustinerea sportului.

Se simte calitate la copiii de la școala Ramonei Farcău?

De la antrenament la antrenament copiii cresc și își îmbunătățesc tehnica. Copiii de astăzi sunt capricioși, au alte orizonturi, alte perspective, multe tentații, iar cei care se îndreaptă spre un sport, mai ales în România, sunt niște eroi, după părerea mea. Ei joacă de plăcere, vor să dea totul și pot spune că la Olympic RFH există multă calitate. Important este cum o vom gestiona, pentru că aici ține foarte mult și de ce vor dori sa faca copiii în viitor. Dar cel mai bun lucru pe care l-am găsit aici este că educația se face prin sport, iar copiii formează deja o echipă, sunt foarte uniți, au fost învățați să fie o familie de acum.

Trebuie să fie copiii înalți când se apucă de handbal?

Aici apare un revers – românii, ca nație, nu sunt înalți, trebuie să cauți, să alergi după ei. Și dacă nu-i găsești pe lângă casă, trebuie să bați potecile prin țară, dar asta numai dacă ai posibilități de cazare, de masă. Sunt destule exemple în handbalul românesc, ca și în cel european, de vedete cu înălțime medie, pe toate posturile. Orice antrenor este într-o căutare permanentă de talie, dar nu cred că trebuie să facă compromisuri, ca să respecte impunerile – sunt echipe care au jucători de talie, dar numai cu numele. La inițiere nu se pune problema taliei, copiii au un proces de creștere îndelungat și pot exploda după 12-13 ani, alții chiar mai târziu. Când vreti sa îi trimiteți la handbal, mă refer la părinți, nu vă ganditi că este copilul prea mic, pentru ca este posibil să regretați peste câțiva ani că nu l-ați făcut handbalist.

Cine este Mari Doiciu

  • Mari Doiciu s-a născut în București la data de 03.07.1967.
  • A început handbalul la Rapid, în 1981 și l-a încheiat tot în Giulești, în 2007.
  • A mai jucat la: HCM Baia Mare, 6 luni, la Artas, în Grecia, 7 ani, Cetate Deva
  • Performanțe: a câștigat Cupa IHF cu Rapid București, în 1993. Din lot mai făceau parte: Mihaela Ciobanu, Carmen Petrescu, Sorina Lefter, Vasilica Dobre, Adriana Stanciu, Florica Ivan-Vasile, Florentina Dobre, Mariana Ivașcu, Florentina Ciobotaru, Marilena Fânaru, Sorina Arvatu Kosinski, Gabriela Dimcescu, Mioara Cipăian, Mihaela Chitoroagă. Antrenori: Tiberius Milea și Nicolae Diaconu
  • A cucerit 7 titluri naționale și tot atâtea Cupe ale Greciei, cu Artas.
  • A jucat în echipele naționale de junioare, tineret și senioare, pentru care a evoluat în 250 de partide, înscriind aproximativ 600 de goluri. Are un loc 4 la Campionatul Mondial, cu naționala de senioare. A fost mult timp capitanul echipei Rapid Bucuresti si al Echipei Nationale a Romaniei.
  • Are titlul de Maestru Emerit al Sportului

2 Comments

  1. sorin spune:

    Aveti grupa de 2006? Cat cost pe luna? Unde se fac antrenamentele? De cate ori pe saptamana? Copii doar se antreneaza sau exista si un campionat? Va rog sa da-ti mai multe detalii. Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *